Parintele Cleopa povestea adeseori despre calatoria facuta în Muntele Athos catre sfârsitul anilor '70. Era într-adevar o vizita istorica pentru ca atunci, în anii aceia, era aproape imposibil sa obtii aprobarile necesare. L-au însotit pe cunoscutul avva Patriarhul Daniel, pe atunci doctorand la Strasbourg, si arhimandritii Victorin, Ioanichie si Bartolomeu. Vizita a durat mai mult de o luna. S-au oprit la marile manastiri, au calatorit pe jos, pe carari ascunse printre arbusti pitici, teposi, neprietenosi. Uneori calatoreau o zi întreaga ca sa ajunga la alta manastire ori la o chilie cu sihastri români. Cu farmecu-i neegalat, parintele Cleopa povestea si de momentul ajungerii la Schitul Lacu. Trecusera o zi întreaga prin încercarile calatoriei si erau osteniti de greutatea drumului. Au ajuns pe înserat la chilia Buna Vestire de la Schitul Lacu.Primitori ai pelerinilor care ajung în aceasta „Tebaida“ a Muntelui Athos Vietuia în acest loc ierodiaconul Neofit Negara. Parintele Cleopa îl asemana cu patriarhul Avraam, cel iubitor de straini. Asa îi ramasese în amintirea lui calugarul care-i primise cu inima deschisa, punându-le pe masa câte o bucata de peste, prins de el în Marea Egee, masline si o cana cu vin rece. La plecare, aflând ca doresc sa ajunga pâna la Roma, ierodiaconul Neofit le-a daruit câteva lire de aur pentru multele cheltuieli pâna la întoarcerea în tara. Parintele Cleopa pomenea adesea gestul monahului atonit. Dupa rânduiala lui Dumnezeu, Neofit Negara s-a îmbolnavit greu, a fost mutat în manastirea „Sfântul Pavel“ pentru îngrijiri si chilia a ramas parasita. Dupa multi ani de suferinta, Neofit Negara s-a mutat din aceasta lume, învrednicindu-se sa vada îngeri în ziua ultima a petrecerii printre pamânteni. În locul sau a venit la chilia Bunei Vestiri parintele ieromonah Ştefan Nutescu, cu metania la Sihastria, adunând în jurul sau mai multi calugari râvnitori. În aceasta obste se nevoieste si ucenicul de altadata al parintelui Cleopa, ieromonahul David Galbeaza. Rugatori, iubitori ai Liturghiei, ai cântarilor psaltice, ai rucodeliilor traditionale calugaresti, parintii de la chilia Buna Vestire fac misiune si sunt primitori ai pelerinilor care ajung în aceasta „Tebaida“ a Muntelui Athos.Pe buzele lor, numele marilor parinti sunt mereu pomenite Într-o zi de sarbatoare, dupa o Liturghie „împarateasca“ am poposit si eu la chilia mai sus amintita. Chiliile si acareturile s-au înnoit, dar bisericuta schitului s-a pastrat asa cum a fost, cu putinele ei odoare, cu vechea catapeteasma si cu duhul acela neschimbat al sihastrilor atoniti.Ca si la celelalte chilii, se întâlnesc zidiri noi, reparatii capitale, dar observi în acelasi timp comorile traditiei si firul de diamant al legaturii cu parintii de altadata. La chilia Buna Vestire se lucreaza si la traduceri, la scrierea cartilor de zidire sufleteasca, la pastrarea vechilor istorii ale asezamintelor românesti din Gradina Maicii Domnului.Poposind din nou în aceasta chilie, mi-am amintit ca fiind elev la Seminar, am participat la calugaria parintelui Ştefan Nutescu. Au trecut de atunci mai mult de 20 de ani. Sihastria avea, în anii aceia, un sobor numeros, dar cu toate acestea, calugariile erau foarte rare. La slujba de la miezul noptii, avva Cleopa a coborât din deal si i-a adresat noului monah cuvânt de învatatura. Vocea lui, ca a tunetului, a strabatut sufletul novicelui, facându-l ucenic în duhul sihastrilor. Acelasi duh salasluieste si în ieromonahul David. Parintele Cleopa si-a deschis sufletul în fata acestor monahi, care l-au urmat pâna la capat. Pe buzele lor numele marilor parinti de atunci si de acum sunt mereu pomenite.Am ramas la chilia Buna Vestire la liturghia de dupa Liturghie, ascultând cuvântul de învatatura si bucurându-ma de întâlnirea fratilor. În fata ochilor mei se perindau amintirile povestite de parintele Cleopa la vârsta când despre Athos se auzea asa de rar. Era un vis pe care-l retraiam cu aceeasi intensitate ca prima oara. Eram „mândru“ sa stiu ca si altadata am poposit la Lacu, cu binecuvântare chiriarhala, însotind cel mai numeros grup de monahi din România în vizita la Athos. Atunci, drumurile schitului si ograzile chiliilor aratau ca la o litanie, ca la o sfintire de manastire, ca într-o zi de Pasti.Legaturi din vremuri batrâne cu monahi de acelasi neam si aceeasi traire Pelerinajul la asezamintele românesti de la Muntele Athos mai înseamna si altceva. Înseamna înnodarea, pastrarea unor legaturi din vremuri batrâne, cu monahi de acelasi neam si aceeasi traire. Este bucuria de a sti ca, într-un loc cu atâta istorie si sfintenie, se aud slujbe si mai ales Liturghia în dulcea limba româneasca.Daca oamenii uita uneori daniile facute cu atâta marinimie de domnitori evlaviosi si buni, Dumnezeu nu uita niciodata. El va rasplati în ziua aceea si celor marinimosi si celor care au uitat. Celor din urma le va aminti ca si-au trait zilele în zadar, aratându-se nerecunoscatori fata de binefacatorii lor.Asa ca, nu te teme, turma mica! Dumnezeu priveste catre tine. El stie încercarile tale, stie ca lupii se pregatesc sa atace la lasarea întunericului.Domnul va aduce asupra-ne bucuria vestirii celei bune a nemarginitei sale milostiviri, ca si la chilia Buna Vestire de la schitul Lacu, din Muntele Athosului.(Articol publicat în Ziarul Lumina din 17 octombrie 2007, aparut sub semnatura Parintelui Arhim. Timotei Aioanei)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1640

Id: 36122

Data: Dec 2, 2013

Imagine: