Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis Pastorala de Crăciun, intitulată „Nașterea Domnului sărbătorită in cantările Bisericii”.

Părintele Patriarh subliniază in textul pastoralei că�„taina Intrupării lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, despre care Sfantul Ioan Damaschin spune că e ‹singurul lucru nou sub soare›, este cantată cu fior sfant in toate cantările bisericești ortodoxe, arătandu-ne mai lămurit că rostul Intrupării Fiului lui Dumnezeu este sfințirea omului și participarea lui la viața veșnică”.

„Această iubire nesfarșită și mai presus de ințelegere a lui �Dumnezeu pentru oameni a inspirat opere de artă, literatură și muzică, atat cultă, cat și populară. Una dintre expresiile cele mai vii ale felului in care poporul a teologhisit și cantat poetic taina iubirii lui Dumnezeu pentru om se regăsește in colinde”, explică Patriarhul Daniel.

Pastorala de Crăciun 2023: Nașterea Domnului sărbătorită in cantările Bisericii

† Daniel
Prin harul lui Dumnezeu,
Arhiepiscopul Bucureștilor,
Mitropolitul Munteniei și Dobrogei,
Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei
și
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler şi dreptmăritorilor creștini
din Arhiepiscopia Bucureștilor

Har, pace și bucurie de la
Domnul nostru Iisus Hristos,
Iar de la noi părintești binecuvantări!

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște și pămantul peștera Celui neapropiat aduce.
Ingerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu steaua călătoresc.
Că pentru noi S-a născut Prunc tanăr,
Dumnezeu Cel mai inainte de veci”.

(Condacul Nașterii Domnului, alcătuire a lui Roman Melodul)^[1]

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori in Domnul,

Nașterea Pruncului Iisus a fost vestită păstorilor de oi din �Betleem, noaptea, de către o mulțime mare de ingeri care cantau: „Slavă intru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pămant pace, intre oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14).

Intrucat Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat anul 2023 An comemorativ al imnografilor și cantăreților bisericești, tema Pastoralei de Crăciun din anul acesta evidențiază modul in care �Nașterea Domnului este sărbătorită in cantările Bisericii și in colindele populare inspirate de acestea^[2].

Taina Nașterii Domnului este taina iubirii milostive și smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cat a coborat Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pămant, pe atat ne-a deschis nouă oamenilor drum ca să ne inălțăm la El, la viața cerească.

De aceea, Intruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire nesfarșită față de om, este temelia și inima credinței creștine. Această sfantă și mare lucrare mantuitoare a fost și scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea. Ea a fost prezisă de profeții lui Dumnezeu inspirați de Duhul Sfant, iar apoi a fost văzută și mărturisită de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), a fost apărată și formulată ca dogmă de către Părinții Bisericii in fața ereziilor, a fost preamărită in rugăciuni și lăudată in cantări de-a lungul veacurilor de către toți creștinii binecredincioși și iubitori de Dumnezeu.

Pentru Sfinții Apostoli, contemplarea Tainei Intrupării sau Inomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul intregii teologii, al intregii vieți spirituale și al misiunii Bisericii in lume. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel, uimit in fața iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume, exclamă: „Cu adevărat, mare este taina dreptei credințe: Dumnezeu S-a arătat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost văzut de ingeri, S-a propovăduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inălțat intru slavă” (1 Timotei 3, 16). Iar Sfantul Apostol și Evanghelist Ioan zice: „Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Său Cel Unul-Născut L‑a dat, ca oricine crede in El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16).

Urmand credinței Sfinților Apostoli, Sfinții Părinți ai Bisericii, mari dascăli ai lumii și ierarhi, cuvioși și mărturisitori, imnografi și melozi, n-au incetat să preamărească taina iubirii nesfarșite a lui Dumnezeu pentru lume, care s-a descoperit nouă prin Iisus Hristos. In această privință, Sfantul Maxim Mărturisitorul (†662) spune că, „din dor nesfarșit după oameni, Cel ce există din fire S-a făcut cu adevărat insuși cel iubit”^[3], adică om.

Cine altul poate mantui sau vindeca pe om de păcat și de moarte, decat Dumnezeu Cel fără de păcat și moarte? Cantările ortodoxe ale Nașterii Domnului vorbesc despre vindecarea omului de păcat prin Nașterea lui Hristos: „Pe cel după chip și după asemănare văzandu-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecand cerurile S-a pogorat și S-a sălășluit in pantecele Fecioarei fără schimbare, ca in El să innoiască pe Adam cel stricat, care striga: Slavă arătării Tale, Izbăvitorul meu și Dumnezeu!”^[4]. Iar Sfantul Grigorie de Nyssa (†395) descrie scopul Intrupării Fiului Cel veșnic al lui Dumnezeu, zicand: „Firea noastră cea slăbănogită, intr-adevăr, avea nevoie de doctor, omul căzut de istoveală aștepta pe Cel ce-i va intinde mana, cel ce-și pierduse viața aștepta pe Dătătorul ei”^[5].

Pe scurt, Sfinții Părinți ai Bisericii au rezumat invățătura despre scopul Intrupării Fiului lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu, după har”. Sau: „Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător al Duhului (Sfant)”. Sau: „Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiu al Omului, pentru ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu după har”.

Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos este, așadar, mai intai de toate, sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni. Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic S-a pogorat din ceruri, S-a intrupat de la Duhul Sfant și din Maria Fecioara și S-a făcut om, pentru a dărui oamenilor, păcătoși și muritori, iertarea păcatelor și viața veșnică.

Sfinții Părinți ai Bisericii au meditat adanc asupra ințelesului �Tainei Intrupării și Nașterii ca om a Fiului veșnic al lui Dumnezeu, Care, „fiind fără de inceput, primește inceput, născandu-Se cu Trup in Betleem”^[6], și „neincăput incape in pantece, și vine să Se nască pentru noi, din pantece de mamă”^[7], după cum ne vestesc cantările sărbătorii Nașterii Domnului.

Sfantul Maxim Mărturisitorul spune că Dumnezeu Cuvantul
„a binevoit să Se ingroașe și, prin venirea Lui in trup – din noi, pentru noi și ca noi, afară de păcat –, să infățișeze in chip acomodat nouă, prin cuvinte și pilde, invățătura despre cele negrăite, care intrece �puterea
a tot cuvantul”^[8].

Așadar, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul păcătos și muritor să fie ridicat din păcat și moarte, să devină sfant și să trăiască veșnic, deoarece el a fost la inceput creat după chipul lui Dumnezeu Cel sfant și veșnic viu. Prin lucrarea Sa mantuitoare, de unire a omului muritor cu Dumnezeu Cel veșnic, Iisus Hristos vindecă și curățește firea umană de ceea ce ii este nesănătos și nefiresc, adică păcatul și moartea, survenite ca urmare a despărțirii omului de Dumnezeu prin neascultare, neinfranare și nepocăință (cf. Facerea 2, 17 și Romani 6, 23).

Pruncul Iisus, Dumnezeu-Copilul, Se naște fără de păcat, dar crește, viețuiește și Se luptă intr-o lume profund marcată de păcat și de forme ale morții spirituale și fizice. Primit cu bucurie in Betleem de ingeri, de păstori și de magii de la Răsărit, El este, pe de altă parte, prigonit de regele Irod, care caută să-L ucidă. Mai tarziu, cand va incepe activitatea Sa publică, Iisus devine iubit de mulțimile de oameni pe care-i luminează, ii hrănește spiritual cu Evanghelia iubirii veșnice și ii vindecă de boli, de patimi și de pătimiri, prin harul Său dătător de viață sfantă.

Prin insuși felul Său de-a vorbi, de-a trăi și făptui, Domnul Iisus Hristos ne arată că El este in mod deplin Omul pentru oameni, fiindcă este in mod deplin Omul pentru Dumnezeu, sau mai precis El este Dumnezeu-Omul, măsura supremă a umanului sfințit și inveșnicit, capabil de iubire infinită și viață eternă.

Hristos Domnul, născut dintr-o mamă-fecioară, săracă și smerită, intr-o peșteră modestă, va fi tot timpul smerit și sărac material, dar bogat și statornic in puritate, sfințenie și iubire milostivă. Model suprem și promotor constant al adevărului și al dreptății, al smereniei și al iertării, al păcii și al iubirii milostive, Domnul Iisus Hristos fericește pe cei smeriți, pe cei ce iși plang propriile păcate, pe cei blanzi, pe cei insetați de dreptate, pe cei milostivi, pe cei curați cu inima și pe cei făcători de pace (cf. Matei 5, 3-12).

El nu voiește moartea păcătosului, ci să se intoarcă și să fie viu
(cf. Iezechiel 18, 23; 33, 11). El voiește „ca tot omul să se mantuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4). Domnul Iisus Hristos apreciază pe oamenii buni și drepți, iar pe cei răi și păcătoși ii cheamă la pocăință și indreptare, la vindecare și ridicare, pentru dobandirea iertării, a mantuirii și a vieții veșnice.

Un imn al spiritualității creștine de la inceputul secolului al II-lea exprimă acest adevăr astfel:

„Dragostea Sa pentru mine a smerit slava Sa.
S-a făcut asemenea mie, pentru ca eu să-L primesc,
S-a făcut asemenea mie, pentru ca eu să imbrac haina Sa.
Nu mi-a fost teamă văzandu-L, căci El este pentru mine Milostivirea.
El a luat firea mea, pentru ca eu să-L descopăr,

A luat fața mea, pentru ca eu să nu-mi intorc fața de la El”^[9].

Iubiți credincioși și credincioase,

Taina Intrupării lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, despre care Sfantul Ioan Damaschin spune că e „singurul lucru nou sub soare”, este cantată cu fior sfant in toate cantările bisericești ortodoxe, arătandu-ne mai lămurit că rostul Intrupării Fiului lui Dumnezeu este sfințirea omului și participarea lui la viața veșnică: „Veniți, credincioșilor, să ne inălțăm dumnezeiește și să vedem cu adevărat dumnezeiasca pogorare de sus in Betleem și curățindu-ne mintea prin viață curată să aducem in loc de mir fapte bune; să pregătim prin credință intrarea sărbătorii Nașterii și din adancurile sufletelor să strigăm: Slavă intru cei de sus lui Dumnezeu, Celui in Treime, prin Care S-a arătat intre oameni bunăvoirea, mantuind pe Adam din blestemul cel dintai, ca un iubitor de oameni!”^[10].

Această iubire nesfarșită și mai presus de ințelegere a lui �Dumnezeu pentru oameni a inspirat opere de artă, literatură și muzică, atat cultă, cat și populară. Una dintre expresiile cele mai vii ale felului in care poporul a teologhisit și cantat poetic taina iubirii lui Dumnezeu pentru om se regăsește in colinde. La romani, colindele se remarcă prin profunzimea teologiei și simplitatea formei. In ele nu este cu nimic micșorată dumnezeirea Fiului, după cum nu este uitată omenitatea Lui: „Astăzi S‑a născut Cel făr’ de-nceput, cum au spus prorocii”; „Mititel și‑nfășățel, in scutec de bumbăcel / Neaua ninge, nu‑L atinge, vantul bate, nu‑L răzbate”.

Colindele reprezintă expresia cea mai vie a culturii teologice și duhovnicești populare a romanului creștin ortodox. Ele sunt un memorial și o prelungire a Liturghiei și a slujbelor de Crăciun auzite in biserică. Ele sunt ecou și rodire a slujbei și sfințeniei Bisericii in sate și orașe, in casele creștinilor, intrucat inimile credincioșilor au devenit biserică, peșteră din Betleem transformată in sălaș primitor pentru cer, casă de oaspeți in care Pruncul este preamărit de magi ințelepți!

Poezie și cantare sfantă, evlavie și bucurie, colindele romanești sunt aur, smirnă și tămaie, in sens duhovnicesc, izvorate din inimi și purtate pe buze, ca daruri și ofrande aduse Pruncului Iisus, ca răspuns la iubirea Sa pentru noi.

Colindele noastre sunt bunătate izvorată din implinirea poruncii iubirii față de Dumnezeu și față de semeni. Unul dintre aceste colinde ne indeamnă astăzi indeosebi să păstrăm dreapta credință și să cultivăm dragostea față de semenii noștri, ca pe o dumnezeiască liturghie a iubirii lui Dumnezeu din neam in neam, din generație in generație:

„Azi cu strămoșii cant in cor
Colindul sfant și bun,
Tot moș era și‑n vremea lor
Bătranul Moș Crăciun.

E sărbătoare și e joc
In casa ta acum,
Dar sunt bordeie fără foc
Și maine‑i Moș Ajun.

�Și‑acum te las, fii sănătos
Și vesel de Crăciun,
Dar nu uita, cand ești voios,
Romane să fii bun”.

Ca și odinioară, Hristos vine astăzi la noi in multe forme, ca un colindător sau ca un pelerin necunoscut, prin chipurile smerite ale oamenilor fără adăpost, ale copiilor și bătranilor abandonați, ale săracilor și bolnavilor, ale oamenilor singuri și intristați, flămanzi și neajutorați.

Dreptmăritori creștini,

Să arătăm iubire milostivă și solidaritate față de toți oamenii, dar mai ales față de cei care suferă din cauza războiului, să aducem bucuria sărbătorii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos in casele de copii orfani, in căminele de bătrani, la patul bolnavilor, dar și acolo unde este multă tristețe, singurătate și depresie, in familiile sărace, indoliate și indurerate. Oriunde putem săvarși binele, să-l facem purtand, in suflet și in fapte, bucuria ingerilor, a păstorilor și a magilor veniți la Betleem!

In această perspectivă, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat anul 2024 drept Anul omagial al pastorației și ingrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, avandu-se in vedere necesitatea unei intensificări a ingrijirii celor aflați in suferință sufletească și trupească.

Să nu uităm in rugăciunile noastre și in faptele iubirii noastre frățești de Crăciun și de Anul Nou nici pe frații noștri romani care se află printre străini.

In noaptea de 31 decembrie 2023 spre 1 ianuarie 2024 și in ziua de Anul Nou, să inălțăm rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El in anul 2023 care a trecut și să-I cerem ajutorul in toată lucrarea cea bună și folositoare din anul nou in care intrăm.

Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou 2024 și Botezului Domnului, vă adresăm tuturor părintești binecuvantări, doriri de sănătate și mantuire, pace și bucurie, fericire și mult ajutor de la Dumnezeu in toată fapta cea bună, dimpreună cu salutarea tradițională: „La mulți ani!”.

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și impărtășirea Sfantului Duh să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13, 13).

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Note:

^[1] Mineiul pe Decembrie, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2019, p. 521.

^[2] In redactarea acestei Pastorale au fost folosite unele texte din Pastoralele de Crăciun din anii 1993, 1998, 2012 și 2014. A se vedea: Daniel, Patriarhul Romaniei, Daruri de Crăciun. Ințelesuri ale sărbătorii Nașterii Domnului, Ed. BASILICA, București, 2019.

^[3] Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua 5, trad. din limba greacă veche, introd. și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, București, 2006, p. 78.

^[4] Ioan Monahul, „Stihira IV de la Litie, la sărbătoarea Nașterii după trup a Domnului Dumnezeu și Mantuitorului nostru Iisus Hristos”, in Mineiul pe Decembrie, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2019, pp. 513-514.

^[5] Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvant Catehetic sau Despre invățămantul religios, XV, in vol. Scrieri. Partea a doua: Scrieri exegetice, dogmatico-polemice și morale, trad. și note de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, coll. Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 30, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, București, 1998, p. 310.

^[6] „Cantarea I din Canonul Inainteprăznuirii”, in Mineiul pe Decembrie, p. 446.

^[7] „Cantarea a VI-a din Canonul Inainteprăznuirii”, in Mineiul pe Decembrie, p. 451.

^[8] Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 5, p. 369.

^[9] Odes de Salomon 7 [The Odes and Psalms of Solomon, R. Harris, A. Mingana (eds), II, 240-241], citat de Olivier Clement, Sources, p. 37, apud Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Comori ale Ortodoxiei, Ed. Trinitas, Iași, 2007, p. 281.

^[10] „Stihira glasul 1, Ceasul al șaselea din Randuiala Ceasurilor impărătești”, in Mineiul pe Decembrie, p. 494.

Pastorala de Crăciun a Patriarhului Daniel poate fi citită in format PDF aici.�

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 179

Id: 79869

Data: Dec 20, 2023

Imagine: