Cuvântul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea Conferintei Nationale „Unitate dogmatica si specific national în pictura bisericeasca”, organizata de Comisia de Pictura Bisericeasca, Palatul Patriarhiei, luni, 4 noiembrie 2013:Faptul unic al Întruparii Fiului lui Dumnezeu motiveaza si explica specificul unic al iconografiei crestine ortodoxe. Cu alte cuvinte, pictura bisericeasca este o expresie vizuala liturgica a marturisirii credintei Bisericii în Fiul lui Dumnezeu întrupat, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.În Persoana lui Hristos întrupat, Cuvântul si Chipul (Icoana) lui Dumnezeu sunt identice. De aceea, Sfintii Apostoli îl marturisesc pe Hristos ca fiind nu numai Cuvântul lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 1-14), ci si Chipul sau Icoana lui Dumnezeu cel nevazut (cf. Coloseni 1, 15). „El (Hristos) este chipul Dumnezeului celui nevazut“ (Filipeni 2, 6; Evrei 1, 3).În lumina întruparii Cuvântului sau Fiului lui Dumnezeu despre care sta marturie Noul Testament, se poate întelege clar si fara echivoc ca interdictia din Vechiul Testament de a reprezenta pe Dumnezeu într-o forma vazuta (cf. Iesire 20, 4) avea doar un rol pedagogic; ea pregatea primirea evenimentului unic al Întruparii sau Înomenirii Cuvântului vesnic al lui Dumnezeu si al credintei în El ca fiind Chipul sau Icoana vesnica si unica a lui Dumnezeu, ca singura posibilitate, în istorie si în vesnicie, de a vedea prin El pe Dumnezeu Tatal. Astfel fata lui Dumnezeu nu poate fi vazuta decât numai prin fata umana, smerita sau preaslavita, a Cuvântului ori Fiului Sau întrupat. De aceea, când ucenicii I-au cerut lui Iisus sa le arate pe Tatal, desi ei cunosteau bine ca nu poate omul sa vada fata lui Dumnezeu si sa mai traiasca (cf. Iesire 33, 20), Iisus le-a spus ca Dumnezeu-Tatal poate fi vazut prin fata umana a Fiului întrupat: „Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal“ (Ioan 14, 9-10).Asadar, functia primordiala a iconografiei ortodoxe este marturisirea Tainei Întruparii lui Hristos, a Înomenirii Fiului lui Dumnezeu. Din acest motiv, în fata acuzatiilor de idolatrie proferate de iconoclasti împotriva cinstitorilor de icoane, Sfântul Ioan Damaschinul (†749) a formulat în mod lapidar raspunsul ortodox, zicând: „Eu nu ador materia, ci pe Acela Care pentru mântuirea mea S-a facut materie“, adica a devenit om. Iar Sinodul al VII-lea ecumenic (787) precizeaza ca cinstirea aratata icoanei se îndreapta spre Persoana reprezentata pe ea.Prin urmare, dupa cum Simbolul de credinta (Crezul) este o marturisire verbala a Tainei Întruparii lui Hristos pentru mântuirea oamenilor, tot asa icoana lui Hristos este o marturisire vizuala a credintei în Hristos, având acelasi continut teologic-spiritual ca si credinta marturisita verbal.În acest sens, iconografia Bisericii Ortodoxe nu poate fi redusa la un act artistic, decorativ, ci ea este în primul rând un mijloc de marturisire vizuala a credintei în Iisus Hristos, Unul din Sfânta Treime, si a comuniunii spirituale harice a Lui cu toti Sfintii, cu Biserica si cu întreaga creatie. Iconografia ortodoxa nu este o arta obisnuita profana, ci una sacra-eclesiala, care exprima teologic-liturgic întâlnirea omului credincios cu Dumnezeu cel Sfânt si cu Sfintii Lui.Astfel, pictura bisericeasca poate fi înțeleasa deplin, în scopul ei major, numai în viața liturgica a Bisericii, care este o permanenta marturisire si invocare a lui Hristos, Fiul vesnic al lui Dumnezeu, Cel ce S-a facut om pentru mântuirea oamenilor, adica pentru a darui pamântenilor viata eterna cereasca. În acest sens, pictura ortodoxa este o vedere spirituala dincolo de vederea fizica, este o vedere prin credinta a Împaratiei Cerurilor, o privire duhovniceasca în „cerul nou si pamântul nou” (Apocalipsa 21, 1). Pictura bisericeasca ne înfațișeaza omul și lumea creata în lucrare dinamica de luminare sau transfigurare a acestuia, de înviere si sfintire, de înaintare spre Împaratia Cerurilor, prin harul Preasfintei Treimi adus lumii de Hristos si împartasit de Duhul Sfânt în viata Bisericii. În icoana se întâlnesc: istoria cu vesnicia, pamântul cu cerul, natura umana cu harul divin, creatul cu necreatul, vizibilul cu invizibilul.Din acest motiv, mesajul picturii bisericești ortodoxe nu este centrat pe opinia individuala sau personalitatea pictorului, ci pe semnificația spirituala a evenimentului din Revelația dumnezeiasca si pe viata harica a sfântului reprezentat iconic.În rezumat, iconografia ortodoxa are patru functii majore: 1) icoana este o marturisire a credintei ca Dumnezeu Cel nevazut Se face vazut pentru ca sa înalte la viata cereasca pe oamenii pamânteni; 2) icoana este o chemare a omului la rugaciune sau la comuniune cu Dumnezeu si cu Sfintii Lui; 3) icoana este o carte sfânta care ne arata ca sfintii sunt învatatorii nostri si rugatori pentru noi; 4) icoana este o frumusete vazuta a spatiului liturgic, care ne cheama sa înfrumusetam sufletul si viata noastra prin iubire milostiva si sfintenie, spre a gusta din frumusetea nevazuta sau slava cereasca vesnica a iubirii Preasfintei Treimi. Fiind o arta spirituala, teologica si liturgica, proprie Bisericii, pictura bisericeasca este o exprimare vizuala care transcende cuvântul si conceptul, iar „geniul Ortodoxiei consta tocmai în faptul de a menține o unitate organica între teologia conceptuala și cea artistic-liturgica, între teologia academica și teologia exprimata în spiritualitatea Bisericii, sub forma de teologie predicata (omiletica si catehetica), cântata, pictata, zidita, ascetico-filocalica (mistica), aghiografica. Astfel, se evita, de pilda, o bipolarizare pagubitoare a teologiei în intelectualism cerebral, pe de o parte, și spiritualitate sentimentalist-individualista, ateologica (lipsita de înrâurirea dogmatica eclesiala), pe de alta parte” († Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teologie și spiritualitate, Ed. BASILICA, București, 2010, p. 38).Sfinții Parinți ai Bisericii au evidențiat rolul major al picturii bisericești în educația duhovniceasca și înțelegerea lucrarii dumnezeiești în oameni si între oameni, pentru mântuirea lor, așa cum marturisește Sfântul Ioan Damaschinul când spune: „pentru ca nu toti stiu carte, si nici nu se ocupa toti cu cititul, parintii au socotit ca sa fie pictate acestea în icoane ca niste fapte de vitejie spre a ne aduce aminte repede de ele. În adevar, de multe ori neavând în minte patimirea Domnului, dar vazând icoana rastignirii lui Hristos, ne aducem aminte de patimirea mântuitoare și, cazând în genunchi, ne închinam. Nu ne închinam materiei, ci celui ce este înfatisat în icoana, dupa cum nu ne închinam materiei din care este facuta Evanghelia, nici materiei crucii, ci chipului crucii” (Sf. Ioan Damaschinul, Dogmatica, traducere de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMO, București, 1943, p. 143).În teologia sa despre icoane, Sfântul Ioan Damaschinul a largit orizontul tematic, legând tema cinstirii si a folosirii icoanelor de tema posibilitatii sfintirii si ridicarii materiei la o stare harica, lamurind ca asa cum se daruieste har dumnezeiesc obiectelor materiale prin sfintirea lor, tot asa participa si icoanele la harul daruit de Dumnezeu sfintilor zugraviti pe ele, când este invocat numele celor pictati pe icoane.În acest sens, Parintele Dumitru Staniloae precizeaza: „Icoana ortodoxa a fost astfel, alaturi de literatura duhovniceasca patristica, ascetic-duhovniceasca, cel mai însemnat calauzitor al credincioșilor mai râvnitori în formarea lor pe linia unei vieți duhovnicești, de traire cu Hristos în Duhul Sfânt. Cel mai mult s-au format în sensul acesta sfinții, în ale caror icoane e redat același mod de viețuire duhovniceasca, prin care ei s-au straduit sa urmeze lui Hristos. În aceste icoane se afirma și un sens al mântuirii deosebit de cel al justificarii exterioare prin jertfa de satisfacere sau de ispașire a lui Hristos. Prin ele se arata îndumnezeirea la care sunt ridicați cei ce cred în Hristos, îndumnezeire care deschide orizontul veacului viitor. Stilul bizantin al icoanelor afirma pâna azi spiritualitatea propriu-zis creștina și azi începe sa fie prețuit din nou pretutindeni, nu pentru ca e stilul epocii bizantine, ci pentru ca e stilul transfigurarii și subțirimii spirituale autentice a omului în Dumnezeu, în afara de care nu poate fi alta spiritualitate creștina autentica” (Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 3, Ed. IBMO, București, 1997, p. 231).În ce privește tendințele care se manifesta în pictura bisericeasca actuala, ilustrate mai ales prin evoluțiile din ultimele doua decenii, se constata mai ales o reînviere a interesului pentru iconografia ortodoxa (bizantina), exprimata într-o remarcabila sporire cantitativa a numarului de icoane si de biserici pictate. În acelasi timp, se constata anumite tendinte de diversificare, în funcție de nivelul de pregatire teologica si artistica a pictorilor bisericesti, de talentul lor si de preferinte de natura tehnica și stilistica.Însa, aceste diversificari sunt fie expresii ale redescoperirii artei bizantine autentice în spiritul bine fundamentat al Tradiției, fie expresii ale libertații individuale ale unor pictori, care, din nefericire, cauta originalitatea individuala mai mult decât corectitudinea teologica a picturii bisericesti si comuniunea eclesiala bazata pe traditia iconografica autentica.De aceea, atragem atentia ca, spre deosebire de creațiile de arta plastica generala, pictura bisericeasca este expresie a credintei eclesiale si componenta a vietii liturgice ortodoxe, purtatoare ale unui mesaj teologic profund, conservat prin anumite rigori canonice de natura tematica și compoziționala (erminie iconografica), precum și de norme specifice bisericesti în ceea ce privește abordarea tehnica și stilistica. În acest sens, ca si muzica bisericeasca, pictura bisericeasca trebuie sa exprime cu prioritate, într-un mod artistic eclesial consacrat, continutul teologic al credintei crestine ortodoxe universale.Prin urmare, tinând seama de amploarea, diversitatea și influența deosebita a picturii bisericesti în viața Bisericii, Patriarhia Româna este, în mod firesc, preocupata de promovarea iconografiei bisericești autentice, deoarece norma liturgica exprima norma credintei (lex orandi, lex credendi est).De aceea, la împlinirea a 100 de ani de la primul Regulament pentru zugravirea bisericilor (Acest Regulament a fost aprobat prin Decretul Regal, nr. 4316/1912 si publicat în Monitorul Oficial, nr. 160/17 octombrie 1912, la Chiru Costescu, Colectiune de legi, regulamente, acte, deciziuni, circulari, instructiuni, formulare si programe, Editura Institutului de Arte Grafice, Bucuresti, 1919, p. 386-389), prin care se preciza ca „este admis numai stilul bizantin, întrebuintat în Biserica Ortodoxa si cu deosebire în Muntele Athos” (art. 1), având ca scop unitatea stilului si respectarea erminiei, astfel încât „icoana aceluiasi sfânt, în expresiunea fizionomiei, în trasaturile caracteristice, trebuie sa fie identica în toate bisericile tarii (...), sa fie desavârsit uniforme, spre a fi cunoscute de toata lumea ortodoxa, chiar si când nu ar avea inscriptiune” (art. 5), si dupa mai mult de 60 de ani (În anul 1950, Comisia de pictura bisericeasca a fost trecuta de la Ministerul Cultelor la Patriarhia Româna, iar prin deciziile 136 și 157/1950 aceasta a fost înscrisa în subordinea Administratiei Patriarhale și prin Decizia nr. 633/1958, a Patriarhului Justinian, au fost stabilite normele pentru organizarea și functionarea Comisiei de pictura bisericeasca a Patriarhiei Române sub coordonarea sectorului Administratiei Patriarhale) de la trecerea Comisiei de Pictura Bisericeasca în subordinea Patriarhiei Române, pe temeiul tradiției canonice a Sfinților Parinți și în acord cu învațatura Sfintei Scripturi(Facerea 18, 2 și 18, 17-33; Ieșirea 25, 18-21 și 28, 36; Deuteronomul 6, 13 și 10, 8; Numeri 20, 6 și 21, 8; 3 Regi 6, 27; Psalmi 5, 8 și 98, 5; Matei 4, 10; Luca 1, 9 și 4, 8; Apocalipsa 22, 9 s.a), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a adoptat, în data de 28 septembrie 2012, un nou Regulament pentru organizarea și funcționarea Comisiei de Pictura Bisericeasca a Patriarhiei Române.Noul Regulament pentru organizarea si functionarea Comisiei de Pictura Bisericeasca a Patriarhiei Române vine sa protejeze si sa promoveze arta bisericeasca traditionala bizantina [art. 4 alin. (2) din Regulament], adica iconografia ortodoxa si mesajul ei teologic, executata în diferite tehnici.Comisia de Pictura Bisericeasca are o responsabilitate foarte mare, mai ales într-o vreme când s-au construit biserici noi si care trebuie pictate. De asemenea, este o responsabilitate mare si pentru modul în care se realizeaza restaurarea bisericilor si a picturii existente. Este mai greu de restaurat o pictura veche decât de realizat o pictura noua pentru ca trebuie respectata autenticitatea, originalitatea si epoca în care a fost realizata cândva o pictura.Întrucât se constata ca multi dintre pictorii nostri au nevoie de o mai buna pregatire teologica liturgica, între formele de pregatire continua a pictorilor și restauratorilor bisericești se înscriu și cursurile organizate de Comisia de Pictura Bisericeasca, care se desfasoara anul acesta în perioada 4 - 7 noiembrie la Palatul Patriarhiei din Bucuresti, sub genericul: „Conferinta Nationala Unitate dogmatica si specific national în pictura bisericeasca”.Ne rugam Mântuitorului Iisus Hristos, Chipul sau Icoana Dumnezeului Celui nevazut, sa ne ajute sa pastram, sa promovam si sa transmitem generatiilor prezente si viitoare unitatea dogmatica si frumusetea duhovniceasca a picturii bisericesti autentice, ca pe o lumina a comuniunii liturgice ortodoxe între generații diferite si între etnii diferite, spre slava Preasfintei Treimi si bucuria Bisericii lui Hristos.† D A N I E LPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1288

Id: 35209

Data: Nov 4, 2013

Imagine: