„Postul cel bun hranind inima, odrasleste dum­nezeieste spic de virtuti; pe care sa-l dorim întru aceste sfinte zile, primind sfintenie” (Triod, stihira I, cântarea a IX-a, de la Utrenia de marti dimineata din a doua saptamâna a Sfântului si Marelui Post)„Suflete, opreste-ti gura cu postul si cu cuget de pace, si hraneste pe Domnul cu facerea de bine, aducându-I Lui bucatele virtutii, ca niste jertfe bine-mirositoare, si striga neîncetat: binecuvântati lu­crurile Domnului pe Domnul” (Triod, stihira a 4-a, cântarea a VIII-a, de la Utrenia din Joia brânzei)„Sa ne încingem mijloacele noastre cu omorârea placerilor. Sa ne împodobim picioarele noastre cu încaltaminte opritoare de la toata calea rea, si sa ne sprijinim pe toiagul credintei; sa nu râvnim la vrasmasii Crucii Stapânului, facându-ne pântecele dumnezeu. Ci sa urmam Celui ce prin post ne-a aratat biruinta asupra diavolului, Mântuitorul sufletelor noastre” (Triod, stihira, glasul al IV-lea, de la stihoavna Vecerniei de joi seara din prima saptamâna a Sfântului si Marelui Post)Mentalitatea de consumerism a Occidentului de la jumatatea secolului al XX-lea a considerat postul ca fiind ceva neactual si inutil. În acest sens, chiar ortodocsii au înscris pe agenda Sfântului si Marelui Sinod Ortodox tema: „Readaptarea normelor privind postul la conditiile lumii moderne” si astfel, de prin anii 1968 pâna catre anul 1980, s-a tot discutat cum sa reducem postul. Cum sa-l mai simplificam, mai ales noi, ortodocsii, care suntem Biserica cu cele mai multe perioade de post în timpul anului liturgic? Se stie ca la Conciliul Vatican II s-a decis reducerea radicala a postului, încât pos­tul obligatoriu sa ramâna numai postul din Vinerea Patimilor.Oarecum influentati de mentalitatea anilor 1960-1970, ortodocsii se aflau si ei într-o anumita tentativa de readap­tare a normelor traditionale privind postul. Însa, dupa 1975-1976, s-a produs o schimbare de atitudine, încât în anul 1982, când s-a discutat din nou despre post în comisiile panortodoxe pregatitoare ale Sfântului si Marelui Sinod, nu s-a mai vorbit despre readaptare, ci despre „Importanta postu­lui astazi”.Prin urmare, s-a ajuns la o anumita redescoperire a sem­nificatiei existentiale a postului pentru viata noastra. Deci postul nu mai pare ca fiind depasit, vetust sau anacronic. Totusi, persista întrebarea de ce postim? sau de ce ne cere Bise­rica sa postim? De ce sunt interzise unele alimente? Am pus în contrast interdictia si libertatea, pentru ca libertatea este o dimensiune fundamentala a credintei.„Unde este Duhul Domnului, spune Sfântul Apostol Pavel, acolo este libertate” (II Corinteni 3, 17). Hristos-Domnul a venit sa ne elibereze de pacat si de moarte. Mântuirea în­seamna vindecare, dar si eliberare de pacat si de moarte.Dar ne putem întreba: cum ne eliberam noi prin aceste re­guli de post care par foarte adesea restrictive sau ceva impus? Omul de azi, în general, nu mai pretuieste ascultarea în sine, o ascultare si o supunere oarba, iar daca se supune, o face pentru ca a cunoscut sensul si folosul unei reguli. Foarte adesea, vir­tutea ascultarii a fost pervertita si s-a abuzat de ea, iar în numele ascultarii au fost mutilate multe suflete si chiar liber­tatea crestina.Dar exista si o libertate rau înteleasa care nu e duhovniceas­ca, care ne poate mutila si mai rau personalitatea si destinul, poate chiar si mântuirea. Însa, credinta crestina ne descopera libertatea adevarata ca fiind comuniune cu Dumnezeu.În aceasta perspectiva, patru sunt întrebarile la care vom încerca sa raspundem pentru a surprinde mai bine relatia din­tre post si libertate: Ce este postul? Când se posteste? Cum se pos­teste? De ce se posteste?a) Ce este postul?Postul este o abtinere totala sau partiala, liber acceptata, de la mâncare si bautura, sau abtinere de la alimente de ori­gine animala (carne, lapte, oua) si înlocuirea lor cu produse vegetariene pentru o anumita perioada. Postul, ca abtinere totala de la mâncare si bautura, pentru o zi, doua, trei sau mai multe, a fost numit în poporul român „post negru”.Postul acesta este un post aspru si a fost practicat în Bise­rica de la începuturile sale. La tara, postul total este cel mai greu vara, când trebuie sa mergi la prasit sau la cosit. Desi muncesti în ziua respectiva, nu trebuie sa manânci nimic, nici sa bei apa, ci doar sa te rogi si sa muncesti.În manastirile noastre, în general, se practica acest post aspru în prima saptamâna a postului (primele patru zile) si apoi în Saptamâna Mare, Saptamâna Patimilor, înainte de Sfintele Pasti.Dar acest post nu este obligatoriu, ci este facultativ. Ca urmare a unei îndelungi experiente, Biserica a rânduit ca în perioada de post, doar produsele animale precum carnea, laptele, ouale si produsele lactate sa fie lasate la o parte, iar omul sa se hraneasca cu produse vegetale. Exista numai doua sarbatori în care se face dezlegare la peste: Buna Vestire si Floriile (Intrarea Domnului în Ierusalim).Hrana vegetala din timpul postului are înteles adânc si folos bogat. Alimentele vegetale pun organismul într-o anu­mita predispozitie pentru rugaciune si pentru priveghere, în timp ce produsele animale, care sunt legate de sânge si grasime molesesc organismul sau suscita în el patimi egoiste.În plus, produsele provenind din plante au adunat prin fotosinteza mai multa lumina. În acest sens, când mâncam vegetale ne hranim cu lumina solara asimilata în plante. Iar lumina aceasta din plante devine simbol al luminii harice din Scripturi si din rugaciuni, lumina postului.De altfel, astazi, din ratiuni de ordin medical, nu atât religios, a fi vegetarian a devenit o moda, încât prin avioane, restaurante, din ce în ce mai mult se respecta dorinta celor ce sunt vegetarieni, adica nu manânca niciodata carne. Totusi, postul religios e mai mult decât a fi vegetarian.Abtinerea de la produsele animale nu înseamna prin ea însasi post, daca se tripleaza cantitatile pentru ca ajungem iarasi la îmbuibare. În unele tari majoritar ortodoxe, datorita faptului ca în timpul postului nu se poate mânca de dulce, unele bucatarii s-au specializat si au creat feluri de mâncare atât de delicioase, încât acestea sunt poftite cu mai multa la­comie decât mâncarea de dulce (carne, oua si produse lactate).Mai retinem si faptul ca recomandarea produselor vege­tale ca hrana în timpul postului este bazata pe experienta îndelungata, mai ales pe experienta parintilor din pustie, si din manastiri care au postit mai mult, unii devenind ierarhi si autori ai Sfintelor Canoane. Sfintele Canoane ale Bisericii nu au fost facute de teoreticieni, ci au fost facute de asceti, de pastori de suflete, de mari duhovnici, oameni mereu peni­tenti si postitori pentru ca se aflau permanent în lupta de înduhovnicire.b) Când se posteste?Daca citim în Sfânta Scriptura, vedem ca postul însotea evenimente deosebite sau stari deosebite din viața unei comunitati sau din viata unei persoane. Foarte adesea, pos­tul era motivat de boala, sau moartea cuiva, dar si de pocainta, de regretul pentru pacate, de dorinta cuiva de a-si schimba felul de a fi, de a gândi, de a actiona. Se postea în general când se produceau cataclisme, când erau situatii difi­cile, când comunitatea întreaga era în necaz, fie din cauza calamitatilor, a invaziilor, a persecutiilor, a unor boli, în caz de ciuma, si de cutremur. Atunci se cerea iertarea pacatelor si se invoca harul lui Dumnezeu pentru izbavire de necaz.De asemenea, în Vechiul Testament se postea când cineva se pregatea pentru o fagaduinta, pentru un eveniment mare în viata sa, la începutul unei misiuni, al unui drum, al unei actiuni importante în care se angaja o persoana sau o comu­nitate credincioasa. Asa de pilda, Moise, înainte de a primi Tablele Legii, a postit 40 de zile pe muntele Sinai. Acest post de 40 de zile al lui Moise va fi reluat apoi de Iisus, înainte de începerea activitatii Sale mesianice. Postul de 40 de zile dinaintea Pastilor, la care, se adauga Saptamâna Mare, a fost inspirat de postul lui Moise si mai ales de postul din pustie al Mântuitorului Iisus Hristos.Postul înseamna, asadar, pregatire pentru un eveniment mare din viata noastra, pregatirea pentru o activitate sfânta si, mai ales, pregatire pentru întâlnirea cu Dumnezeu. De aceea, înainte de Sfânta Împartasanie, în Biserica Ortodoxa, în mod obligatoriu, preotul si credinciosul se afla în stare de post, deci în starea de jertfa, pentru a se uni cu Hristos, Care Se afla pururea în stare de jertfa, adica în stare de daruire de Sine. Deci, se posteste când se cere ceva de la Dumnezeu sau se asteapta întâlnirea cu El în Sfânta împartasanie.Postul care precede marile sarbatori - Pastile, Craciunul -, are aceasta semnificatie biblica, de lucrare sfânta pentru întâmpinarea lui Dumnezeu, apropierea de El si unirea cu El prin Sfintele Taine.Se mai postea în Biblie, în comunitatile credincioase despre care vorbeste Scriptura si când se hotara o rugaciune intensa pentru un act sfânt. Asa, de pilda, vedem în Faptele Apostolilor ca, înainte de hirotonia unui diacon, preot sau episcop, comu­nitatea întreaga postea si se ruga.De asemenea, se postea când surveneau încercari în viata unei persoane sau în viata unei comunitati. Sfântul Apostol Pavel spune ca a petrecut în nopti de priveghere si post.Postul, în crestinism, înca din primele veacuri, a fost legat si de comemorarea unor evenimente triste. Se postea miercurea - pentru ca Mântuitorul a fost vândut într-o zi de miercuri de catre Iuda pentru treizeci de arginti; vinerea - pentru ca Mântui­torul a fost rastignit într-o zi de vineri. Dar în Ortodoxie este interzisa postirea în zi de duminica, fiind Ziua învierii. În perioadele de post, duminica este dezlegare la vin si untdelemn.De asemenea, se posteste în plus fata de postul Craciu­nului si al Pastilor, înainte de Adormirea Maicii Domnului, doua saptamâni de la 1 august pâna la 15 august, si o pe­rioada variabila înainte de sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, care au fost martirizati.Mai postim în ziua Sfintei Cruci, 14 septembrie, si în ziua Taierii Capului Sfântului Ioan Botezatorul, 29 august.În total, sunt foarte multe zile de post în Ortodoxie. Sunt totusi unele miercuri si vineri când scrie în calendar „harti”, în aceste zile de miercuri si vineri nu se posteste. Aceste zile, în general, urmeaza dupa marile sarbatori. Pentru a nu umbri bucuria mare a sarbatorilor, Biserica, prin iconomie sau pogoramânt, a îndulcit regula generala a miercurilor si a vinerilor. Uneori, chiar si înainte de începerea lungilor perioade de posturi, una sau doua miercuri si vineri sunt exceptate de la regula. Se posteste, de asemenea, în ajunul sarbatorii Craciunului si Botezului Domnului.c) Postul este nu numai material, ci si spiritual, adica postul ochilor, al gurii, al inimii. Lasa sa posteasca nu numai gura ta, ci si ochii tai, si urechile tale, si picioarele tale, si mâinile tale, si toate membrele corpului tau. Ochii postesc când nu privesti cu patima la lucruri si la persoane. Mâinile postesc când esti curat si lipsit de lacomie.Asadar, nu este vorba doar de a ne înfrâna de la carne, a schimba felul de mâncare, ci a ne schimba si comportamen­tul. Schimbarea hranei, a felului de a mânca trebuie sa antreneze si schimbarea atitudinilor noastre. Aflam, astfel, de la profeti ca în fata lui Dumnezeu, zilele de post nu erau bine placute, daca cel ce postea nu avea mila de saraci, daca-i asuprea, daca nu-i ajuta.Despre aceasta, Sfântul Ioan Gura de Aur, unul din marii parinti duhovnicesti ai Bisericii, a spus: „Cel ce posteste si nu face milostenie posteste ca sa se îmbogateasca”, cum am zice noi, aduna provizii. Tot Sfântul Ioan Gura de Aur spune ca ruga­ciunea primeste aripi catre cer daca este însotita de post si de milostenie.d) De ce postim?Astazi, nu numai Biserica impune postul, ci si medicii recomanda uneori celor bolnavi regim dietetic. Nutritionistii si esteticienii impun postul pentru recâstigarea sanatatii si frumusetii trupului. Unii postesc, cum se spune, ca „sa-si pastreze linia”.Desigur, si acest aspect de igiena sau aspect medical este important, dar postul crestin nu se reduce la aceasta, ci are o semnificatie mult mai profunda. Ajungem, astfel, la proble­ma libertatii, libertatea spirituala care ne face mai iubitori de Dumnezeu si de semeni. Cu cât omul poate iubi mai mult pe Dumnezeu si pe semeni, cu atât este mai liber, cu cât iubeste mai putin pe Dumnezeu si pe semeni, cu atât este mai înro­bit. Iata perspectiva din care se priveste postul.Referatul Sfintei Scripturi despre caderea protoparintilor a suscitat cele mai diverse interpretari de-a lungul vremii si ramâne, pâna astazi, foarte fascinant si poate chiar intrigant.Dar ceea ce retinem noi din interpretarea Sfintilor Parinti este faptul ca Dumnezeu nu a interzis omului de a mânca, în general, ci doar dintr-un singur pom.Aceasta interdictie era o pedagogie a lui Dumnezeu, era un fel de examen, de test, pe care trebuia sa-l treaca Adam, ca un fel de prag al cresterii sale spirituale, primul exercitiu al li­bertatii sale în raportul cu lumea si cu Dumnezeu, primul exa­men al vietii sale. Prin interdictia respectiva, Adam a fost pus în starea de a alege între Dumnezeu si faptura, între Daruitor si dar. Din toate putea sa manânce, din toate cele ce erau în Paradis, din toate fructele, din toti pomii, cu exceptia unuia. Însa omul încalca porunca, atasându-se de ceea ce era interzis.Sfintii Parinti afirma ca pacatul lui Adam nu a fost do­rinta de a fi ca Dumnezeu, întrucât el fusese creat dupa chipul lui Dumnezeu. Astfel, Sfântul Maxim Marturisitorul († 662), cel mai mare teolog al epocii bizantine, spune ca pacatul lui Adam nu consta în faptul ca a dorit sa fie ca Dumnezeu, ci în faptul ca a dorit sa fie ca Dumnezeu fara Dumnezeu, rupând comuniunea de iubire cu Dumnezeu prin neascultare fata de Dumnezeu. Creat dupa chipul lui Dumnezeu, omul putea deveni asemenea lui Dumnezeu, asa dupa cum în ghinda este înscris stejarul si cum în genele fiecarei fiinte umane este înscris faptul de a deveni om. Deci, era legitim ca omul sa doreasca sa fie ca Dumnezeu, întrucât a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, în perspectiva asemanarii cu Dum­nezeu pe cât este cu putinta unei creaturi.Dar omul a voit sa fie ca Dumnezeu, fara Dumnezeu. În starea de pacat, omul uita de Dumnezeu Daruitorul. Pacatul este o uitare a lui Dumnezeu si un atasament excesiv al omului prin simturi, fata de lume, ca si când lumea materiala ar fi ultima si singura realitate.Lumea este facuta sa fie o fereastra catre Dumnezeu, iar daca pentru darurile pe care le primim de la El îi multumim lui Dum­nezeu, ele devin un fel de scara catre Dumnezeu, o fereastra spre Dumnezeu. Îl vedem pe Daruitor prin darurile Sale, îl vedem pe Artist prin opera sa. Însa când darurile sunt folosite în uitare fata de Daruitor, atunci lumea devine zid între noi si Dumnezeu, pre­cum si necropola mortii noastre sufletesti.Noi ne suparam când oferim un cadou cuiva si vedem ca persoana respectiva pretuieste mai mult cadoul decât priete­nia cu cel ce ofera cadoul. Iar dupa ce s-a rupt prietenia, toate cadourile nu mai au sens spiritual.Pacatul, în limba ebraica, implica ideea de rupere a aliantei, rupere a comuniunii. În capitolul al II-lea al Facerii se spune ca Domnul Se plimba cu Adam în racoarea serii, adica mergeau în aceeasi directie; omul era foarte familiar cu Dumnezeu. Dupa pacat, omul se ascunde, pentru ca Dum­nezeu îi devine exterior. Când purtam pe cineva în suflet, îndraznim mult, când ne devine exterior, pentru ca nu-l mai iubim, atunci, ori ne temem de el, ori îl judecam, ori îl uitam, ori îl dispretuim. De aceea, pomenirea lui Dumnezeu este starea normala a libertații noastre. Uitarea de Dumnezeu este libertatea decazuta. În starea aceasta, omul devine robul simturilor. De la hranirea cu Duhul lui Dumnezeu omul a ajuns la înstrainarea de Dumnezeu.Prin postul rânduit de Biserica, noi dam prioritate Daruitorului, hranei care vine din comuniunea cu Dumnezeu prin rugaciune, prin împlinirea voii lui Dumnezeu în viata noastra, fata de înrobirea care ne face sa fim dependenti numai de lucrurile trecatoare ale acestei lumi. Iata de ce pos­tul este un mare exercitiu de libertate.Scriptura ne arata ca, îndata ce a cazut din comuniunea sa cu Dumnezeu, omul nici nu a mai fost capabil sa raspunda cum trebuie. Solidari în pacat, atât sarpele, cât si femeia si barbatul s-au desolidarizat când a fost vorba de raspun­dere sau responsabilitate, dând vina unii pe altii. Pacatul era dublu, nu doar caderea, ci si lipsa de pocainta ca recunoastere a pacatului: „Şarpele m-a îndemnat”, iar barbatul, când este întrebat, raspunde: „femeia pe care mi-ai dat-o”. Cu alte cuvinte, tot Tu esti de vina, Doamne, întrucât mi-ai dat femeie. Iar femeia, la rândul ei, da vina pe sarpe.De aceea, în Taina Pocaintei sau în Taina Spovedaniei, primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa nu dam vina pe altii, inclusiv pe draci: „M-a ispitit necuratul si iata ce am facut....”. Era libertatea ta sa raspunzi sau nu ispitei. Ispita nu te face sa fii slab, ci te arata cum esti, spune un sfânt parinte. Deci lipsa de pocainta, si lipsa de raspundere pentru pacate se vede constant în viata noastra. De aceea, postul este însotit de spovedanie, este însotit de recunoasterea greselilor: „Am gresit, Doamne”. Iarta-ma pe mine, pacatosul!Când ai gresit o data, mergi la Biserica si-ti marturiseste paca­tul si cere iertare, spune Sfântul Ioan Gura de Aur în predicile lui celebre despre pocainta. Ai gresit si a doua oara, mergi si a doua oara, ai gresit si a treia oara, si a patra oara si a mia oara, mergi la Biserica, pocaieste-te, pune început bun si cere iertare, deoarece Biserica este spital, nu este tribunal.Iertarea pacatelor începe cu recunoasterea lor si cu ce­rerea iertarii. De aceea, cel ce se poate pocai, cel ce-si poate recunoaste pacatul si limitele sale vede nevoia de a fi iertat de Dumnezeu si astfel îsi manifesta libertatea. Cu adevarat liberi sunt doar sfintii. Iar când suntem înrobiti de patimi, nu avem libertate deplina.Sfintii Parinti din Rasarit si din Apus spun ca nepatimirea sau despatimirea, eliberarea de patimile egoiste sunt semnele libertatii, iar postul este un medicament, un trata­ment, o scoala, un exercitiu, un antrenament, prin care sta­bilim prioritatile în viata noastra si dobândim libertatea. Dar de unde stim noi toate acestea? Toate sunt concentrate în ispitirea din pustie a Mântuitorului, pe care o arata Sfânta Scriptura a Noului Testament: „Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca sa fie ispitit de catre diavolul. Şi dupa ce a pos­tit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma a flamânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis catre El: De esti Tu Fiul lui Dum­nezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca pâini. Iar El, raspunzând, a zis: Scris este: Nu numai cu pâine va trai omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Atunci diavolul L-a dus în sfân­ta cetate, L-a pus pe aripa templului, si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: îngerilor Sai va po­runci pentru Tine si Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau. Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt si I-a aratat toate împaratiile lumii si slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, daca vei cadea înaintea mea si Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului tau sa te închini si Lui singur sa-I slujesti. Atunci L-a lasat diavolul si iata îngerii, venind la El, îi slujeau” (Matei 4,1-11).Acest pasaj al ispitirii în pustie nu este doar experienta Mântuitorului Iisus Hristos, este experienta umanitatii în­tregi, dar El, „noul Adam”, în aceasta experienta, îl corec­teaza pe primul si ne arata care este adevarata libertate fata de lume, în fata ispitelor placerii, averii si puterii egoiste.În perioada postului, exista o rugaciune a Sfântului Efrem Sirul care este ca un laitmotiv, ca o respiratie a Bisericii: „Doamne si stapânul vietii mele, duhul trândaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapânire si grairii în desert nu mi-l da mie. Iar duhul curatiei, al gândului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-l mie, slugii tale. Asa Doamne, Împarate, daruieste-mi ca sa vad greselile mele si sa nu osândesc pe fratele meu”. Vedem cum rugaciunea aceasta a sintetizat experienta ispitirii în pustie.Când respingem ispitele pacatelor si patimilor egoiste, atunci putem fi liberi pentru a savârsi fapte bune, placute lui Dumnezeu si oamenilor.Deci postim ca sa putem iubi mai mult pe Dumnezeu si pe semeni. Acesta este rostul postului. Dar iubirea fata de Dumnezeu cum se arata, fara a fi doar o declaratie? Se arata prin faptul ca ne ducem cu mai mult dor la rugaciune si citim mai intens Sfânta Scriptura. Pentru ca exista o hrana a Sfintei Scripturi, asa cum exista o hrana din alimente. Origen spunea în primele veacuri ca, asa cum ne hranim din potir cu pâinea si vinul, cu Trupul si Sângele Mântuitorului, tot asa ne împartasim cu El si din citirea Sfintei Scripturi, „mestecând” oarecum cuvintele Sfintei Scripturi.Cel ce este îndragostit de o persoana citeste si reciteste scrisorile pe care le-a primit de la ea. Când suntem îndragostiti de Dumnezeu si dorim sa-I facem voia Lui, Îi citim scrisorile Lui catre noi, adica Sfânta Scriptura si Scrierile Sfintilor Parinti, care sunt prietenii lui Dumnezeu. De aceea, postul este însotit de mai multe rugaciuni, cântari si citiri duhovnicesti.Totodata, prin post ne înfrânam de cuvintele care pot jigni, care pot darâma, sau care pot umili. Este o mare virtute sa ne smerim pe noi însine, dar este un mare pacat sa umilim pe semeni.Ne înfrânam de la mâncare ca sa putem face si milostenie. Pe timpul postului ne înfrânam de la atasamente excesive fata de lucruri, ca sa ne putem apropia mai bine de semeni si de Dumnezeu, sa-i ascultam mai bine. O mare ispita, astazi, este cea a risipirii, caci nu mai avem timp sa mai ascultam pe semenii nostri.Prin postul sau înfrânarea ochilor, trebuie sa învatam sa-i privim altfel pe oameni, decât ca simpli cetateni. În post, tre­buie sa vedem chipul lui Dumnezeu în fiecare om, lumina din el, nu atât raul pe care l-a facut. Acesta este un efort, este o lupta. Exista în post o rastignire a egoismului din noi. Facând acestea, înmultim faptele de generozitate, de iertare, ne vindecam de patimile egoismului, ne curatim pe noi însine de rautate si ne pregatim pentru înviere.† DANIELPATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE(Text preluat din lucrarea FOAME și SETE dupa DUMNEZEU - înțelesul și folosul postului -, aparuta la Editura BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 843

Id: 38533

Data: Mar 3, 2014

Imagine: