Comunitățile parohiale Cisnădie II și Cisnădie IV din judeţul Sibiu au aniversat-o la finele lunii trecute pe Preoteasa Maria Gașpar, care a împlinit 80 de ani, prilej cu care apropiații au evocat jertfa sa în familie și Biserică.

Doamna preoteasă este văduva Părintelui Gheorghe Gașpar, alături de care a fost pe tot parcursul slujirii. Misiunea părintelui a început în 1970, în locuința donată de o familie de șvabi mutată în Banat. Între 1984 și 1989, când regimul comunist dărâma, nu construia biserici, părintele a ctitorit, cu mari sacrificii, Biserica Ortodoxă Cisnădie II („Sf. Treime”).

În amintirea acelor ani, actualii slujitori, familia ctitorului și membrii celor două comunități parohiale au sărbătorit ziua de naștere a Preotesei Maria Gașpar printr-o slujbă de Te Deum.

Rugăciunea a fost urmată de un moment de laudatio din partea celor doi preoți parohi (Fănel Scarlat și Cătălin Crișan) și de o slujbă de pomenire la mormintele Părintelui Gheorghe Gașpar și ale fiului lor, Părintele Ciprian Gașpar de la Cisnădioara.

La agapa frățească, fiul și nora doamnei preotese au oferit mărturii despre jertfa acesteia pentru familie, numită de Sf. Ioan Gură de Aur „Biserica cea mică”, și pentru a-și sprijini soțul în slujirea Bisericii mari.

Mărturia fiului

„Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte cele mai multe amintiri pe care le am cu mama și tata, sunt cele cu ei plângând (cel puțin până în 1991) sau cu tata slujind la biserică, iar mama îngrijind toate persoanele bolnave din familie si rugându-se zilnic 4-5 ore” a povestit Oliviu Gașpar.

În 1978, fratele său, viitorul Părinte Ciprian Gașpar de la Cisnădioara, a făcut leucemie, iar doamna preoteasă i-a fost alături tot timpul. În 1984 au început lucrările la noua biserică din Cisnădie, iar în decembrie 1989, Oliviu Gașpar a fost împușcat la Revoluție, familia crezându-l mort.

Între 1991 și 2005, doamna preoteasă a îngrijit două persoane bolnave din familie.

„Începând cu 2006, boala fratelui meu a recidivat, acesta plecând la Domnul în 2008, după doi ani de mare suferință, doi ani în care mama i-a fost alături prin spitale și țări străine”, a povestit Oliviu Gașpar. După un an, a plecat la Domnul și Părintele Gheorghe Gașpar.

„Uitandu-mă în urmă, pot spune că în viața ei, mama a stat și a cunoscut mai mult spitalele decat orașul. Cred sincer ca până la vârsta aceasta de 80 de ani, numai postul, rugăciunea și împărtășania au ținut-o în viață, sănătoasă.”

Mărturia norei

„Acestei personalităţi eroice i se cuvin multe pentru răbdarea, tăcerea şi pentru delicata ei prezenţă. Femeia, prin Harul lui Dumnezeu, este o prezenţă a jertfei, a devotamentului, a dragostei şi a căldurii, datorită marii cinste care i-a fost dăruită de a fi lângă soţul ei preot”, a spus despre doamna preoteasă nora sa, Elena Daniela Gașpar.

Ea a amintit cuvintele scrise de Sf. Ap. Pavel în Epistola către Timotei: „Cred că nu întâmplător insistă apostolul pe întâietatea familiei, întrucât aici, în familie, se duce adevărata luptă, aici se pun bunele temelii ale slujirii totale, sincere şi fără menajamente diplomatice şi abia apoi se transmit în rândurile enoriaşilor”, a spus ea. „Din familia preotului transpare totul în parohie, după cum se spune: Casa preotului are pereţi de sticlă.”

Elena Daniela Gașpar a numit preotesele conlucrătoare ale slujitorilor lui Dumnezeu pe pământ și a afirmat că Preoteasa Mara Gașpar este „o prezență atât de delicată și totuși încă atât de puternică la cei 80 de ani pe care tocmai i-a împlinit”.

„Nu e puțin lucru să te caracterizeze pretutindeni şi întotdeauna sinceritatea şi transparenţa, să fii conştientă şi să simţi că trebuie să te mişti în cadrul modestiei şi al smereniei”, a continuat Elena Daniela Gașpar.

„Nu e puțin lucru să conștientizezi că eşti de o neapărată nevoie lângă soţul tău preot, în parohia ta, să ai capacitatea de a fi o prezenţă discretă, sinceră şi spontană la clipele de bucurie şi de întristare din parohia care este pentru tine marea ta familie.”

Doamna preoteasă a reușit toate acestea, rămânând un model de smerenie și modestie, dăruindu-se dragostei și jertfei în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare clipă, fără limite, chiar dacă viața a încercat-o din greu. Iar, dacă o întrebi cum a reușit, răspunsul ei este simplu «Dumnezeu a fost tot timpul cu mine, nu m-a părăsit niciodată»”.

Părintele Gheorghe Gașpar s-a născut la 1 iunie 1937, în comuna Cîrjiţ, judeţul Hunedoara, și a absolvit Institutul Teologic din Sibiu în 1962. În 1963 s-a căsătorit cu Maria Cimpoca, originară din Sadu.

A fost numit preot în Retiş, judeţul Sibiu, în 1963, unde a păstorit până în 1970. Acolo a reuşit, cu resurse reduse, să repare casa parohială. După ce a scris cea mai bună lucrare la un curs, sub conducerea ştiinţifică a lui Dumitru Stăniloae (1969), părintele a fost numit preot în Cisnădie, unde a ctitorit Biserica „Sf. Treime” între 1984 și 1989.

A plecat la Domnul în 2009, la un an de la mutarea în veșnicie a fiului său, Părintele Ciprian Gașpar, ctitorul bisericii din Cisnădioara.

Foto credit: Pr. Cătălin Crișan

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 298

Id: 74950

Data: Oct 4, 2021

Imagine: