Se poate mântui omul numai prin unele fapte bune, pentru ca nimeni nu poate împlini toate faptele bune?Mântuitorul nostru Iisus Hristos a poruncit „sa pazim toate Lui“ (Matei 28, 20). Sfântul Apostol Iacob arata ca „de vom calca o singura porunca, ne-am facut calcatori ai tuturor poruncilor lui Dumnezeu“ (Iacob 2, 10). Asadar, din aceste marturii ale Sfintei Scripturi, întelegem clar ca suntem datori a pazi toate poruncile pentru a ne mântui. Dar, pentru ca Mântuitorul nu a venit sa cheme pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta (Matei 9, 13; Marcu 2, 17; Luca 5, 32), „cine face fapte vrednice de pocainta“ (Matei 3, 8; Luca 3, 8; Fapte 26, 20) unul ca acela completeaza prin pocainta lipsa faptelor bune ce trebuie sa le faca, si prin adevarata pocainta se mântuieste. Acest lucru îl arata Sfântul Isaac Sirul, zicând: „A te mâhni în minte si a te cai covârseste toata osteneala trupului“ (Filocalia, vol. X, Cuvântul 34). Iar cum ca ajunge si un singur suspin din adâncul inimii spre mântuire arata dumnezeiasca Scriptura, zicând: „Când te vei întoarce si vei suspina, atunci te vei mântui“ (Isaia 61, 3; I Corinteni 7, 10). Alta mare si cuprinzatoare fapta buna spre mântuire este smerenia. Acest lucru îl spune mai întâi proorocul David, zicând: „Smeritu-m-am si m-am mântuit!“ (Psalm 114, 6). Îl spune si Mântuitorul în Fericirea cea dintâi: „Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este împaratia cerurilor“ (Matei 5, 3). Iar Sfântul Ioan Scararul, în Cuvântul 25 - Pentru smerita cugetare -, zice: „N-am postit, n-am privegheat, nu m-am culcat pe jos, ci m-am smerit, si degraba si în scurt Domnul m-a mântuit pe mine“ (Filocalia, vol. IX). Tot acolo arata el ca „smerenia este poarta împaratiei cerurilor“. Şi Sfântul Isaac Sirul spune acelasi lucru: „Smerenia fara fapte bune poate multe pacate sa ierte, iar faptele cele bune fara de smerenie sunt ca niste nefolositoare“ (Scara, Cuvântul 25, Pentru smerita cugetare). La fel, în Psalmul 50 zilnic citim ca „Inima frânta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi (Psalm 50, 17-18; Isaia 57, 15; 66, 2). Iar dumnezeiescul parinte Efrem Sirul adauga si el: „Daca vei suspina, cela ce ai pacatuit, împreuna cu suspinul si greutatea balaurului a iesit si, usurându-ti-se mintea, pe norul nestiintei îl izgoneste si se face întru alinare ochiul sufletului tau si îndata pacea intra si îl povatuieste pe el spre mântuire“ (Tomul III, Cuvânt pentru pocainta). Dupa a noastra slaba putere sa ne silim, deci, a ne împartasi noi din toate faptele bune, completând cu smerenie si cu mila Domnului toate lipsurile noastre. (Ne vorbeste parintele Cleopa, vol. 7 - Articol publicat în Ziarul Lumina din 2 februarie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 873

Id: 36112

Data: Dec 2, 2013

Imagine: