Sfanta Cruce, Altar de jertfa al Mantuitorului, are trei semnificatii: obiect sfant, semn de inchinare si cale/misiune de urmat. In cele ce urmeaza prezentam o cateheza despre importanta si semnificatiile Sfintei Cruci, material concis, care trebuie neaparat intregit in prezentarea orala din cadrul comunitatilor parohiale cu temeiuri biblice, dar si cu alte elemente semnificative, usor de obtinut din sursele bibliografice indicate, mai ales cu privire la raspunsurile ortodoxe vizavi de atitudinile neoprotestante, in functie de situatia concreta din fiecare parohie.I. Sfanta Cruce - semn crestin, distinct si distinctiv.Toate religiile lumii, din trecut si de azi, au avut si au semne si simboluri specifice: unele corpuri ceresti (soarele, luna, stelele), altele corpuri si figuri de animale, iar altele obiecte de tot felul. In acelasi timp, suverani si popoare, armate, institutii, asociatii, familii nobile etc. au adoptat diferite simboluri, socotite reprezentative. Ar fi nevoie de un muzeu imens, ca sa fie expuse toate la un loc! Deosebit de toate religiile si celelalte institutii omenesti, crestinismul se prezinta in fata lumii, de douazeci de veacuri, cu cel mai simplu, dar si cel mai mare dintre semne: Sfanta Cruce. Prin comparatie, nici unul dintre celelalte n-a reprezentat mai bine un fapt, un adevar, o realitate. De ce? Pentru ca Sfanta Cruce nu este un simbol mitologic, o idee, un obiect magic ori artistic, ci Altar, pe care Iisus Hristos S-a jertfit, ca sa ne mantuiasca. Parintii Bisericii ne invata ca Sfanta Cruce are trei semnificatii: obiect sfant, semn de inchinare si cale de urmat, misiune. In pofida faptului ca s-a vorbit si s-a scris enorm despre ea, ca stim, asadar, foarte multe lucruri, Sfanta Cruce ramane, in esenta, o mare taina, sau "usa tainelor" - cum frumos exprima un vers din Acatistul Sfintei Cruci (Icos 6), asa cum de-a pururi taine raman Sfanta Treime, Intruparea Mantuitorului, Euharistia etc., pe care le primim si le intelegem numai prin credinta. Trebuie sa retinem, de asemenea, ca in ierarhia liturgica Sfanta Cruce se situeaza imediat dupa Maica Domnului si inaintea sfintilor. Sa ne amintim ca la incheierea unor slujbe (otpust) se rosteste: "Hristos - Adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, cu pu-terea cinstitei si de viata facatoarei Cruci si cu ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca…". Intelegem, astfel, ca Hristos ne mantuieste si cu puterea Crucii.II. Tema catehezei noastre are ca obiectiv prezentarea unei sinteze a invataturii ortodoxe despre Sfanta Cruce, cu evidentierea importantei pentru mantuirea noastra.III. Tratarea va parcurge urmatoarele puncte: cele trei semnificatii (obiect, semn, cale); locul Crucii in cultul ortodox; ratacirile neoprotestantilor.1.a. Crucea ca obiect. Toate locurile si obiectele care au intrat in legatura cu viata pamanteasca a Mantuitorului au fost consacrate prin harul izvorat asupra lor din Fiinta Lui Dumnezeiasca. Evenimentele deosebite ale vietii si activitatii Sale au dat nastere la biserici si manastiri vestite, in locuri ca: Betleem, Iordan, Tabor, Ierusalim, Golgota, Ghetsimani etc. Slujitori ai Bisericii, demnitari politici de buna credinta si credinciosi de rand, au pretuit intotdeauna locurile si obiectele despre care vorbim. Intre acestea, grija imparatesei Elena (c. 248-329) pentru descoperirea Crucii de pe Golgota, aprox. in anul 327. Fericita ca a gasit Sfanta Cruce, s-a ingrijit de zidirea unei biserici pe acel loc (odata cu alte 17 in Ţara Sfanta!). La sfintirea bisericii (335), episcopul Macarie a inaltat Crucea Domnului pe Amvon, marcand, astfel, sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci (14 sept.). Imparateasa Elena era trecuta la cele vesnice, dar credem ca Mantuitorul i-a daruit si ei bucuria vederii din ceruri a minunatei privelisti… De atunci, cultul Crucii, ca obiect, s-a dezvoltat uimitor: va strajui toate bisericile crestine si casele credinciosilor, in anumite zone. Va fi prezenta pe altare, la toate slujbele Bisericii, in casele credinciosilor si chiar purtata la gat de crestinii evlaviosi. In anumite tari (Egipt, de ex.), crucea este tatuata pe mana pruncilor, la Botez, pentru a-i apara de trecerea fortata la islam. Aceasta practica, admirabila prin scopul ei, poate fi inteleasa in anumite locuri, dar in tara noastra nu este nevoie sa fie incurajata. In schimb, bine este ca fiecare crestin sa poarte o cruciulita la gat, de bun gust, dar ca pe un obiect sacru si discret, nu ca pe o podoaba oarecare si nu la un loc cu amulete ori bijuterii extravagante. Tot la capitolul "obiect" intra si troitele, de mare frumusete pe alocuri, intalnite pe la raspantii, in curtile bisericilor si ale oamenilor, in munti si pe dealuri etc. Trebuie cultivata si aceasta traditie, cu grija ca troitele sa fie confectionate cu acelasi bun gust ca si celelalte cruci si cruciulite.1.b. Crucea ca semn de inchinare. Insemnarea cu Sfanta Cruce este un gest liturgic cunoscut chiar din vremea Sfintilor Apostoli, la inceput intr-o forma mai simpla. Iudeii si paganii care intrau in crestinism prin Taina Botezului si a Mirungerii erau insemnati/pecetluiti crucis pe frunte, cu degetul aratator. Cu timpul, semnul a primit forma de astazi, folosind toate degetele mainii drepte: inelarul si cel mic, lipite de podul palmei (simbolizand faptul ca Hristos este Dumnezeu si Om), iar primele trei degete impreunate (inchipuind Sfanta Treime). Rostim "In numele Tatalui" si ne insemnam la frunte; "si al Fiului" si ne insemnam la piept; "si al Sfantului Duh", insemnand, de la dreapta la stanga, cei doi umeri; "Amin" - lasand mana jos. Semnul Crucii trebuie facut corect, fara graba, cu evlavia cuvenita. Cand ne inchinam? In toate imprejurarile potrivite: la sfintele slujbe, la rostirea rugaciunilor, la culcare si cand ne sculam, inainte si dupa masa, cand trecem pe langa o biserica sau o troita, cand suntem ispititi sau speriati de un duh rau etc. Pe scurt, "la fiecare pas si la fiecare fapta" - cum spune Tertulian, un scriitor crestin din secolul al III-lea (De corona militis). Este "semnul prin care ne despartim cei credinciosi de necredinciosi si ne recunoastem" (Sf. I. Damaschin, Dogmatica). Intalnim adesea intrebarea: de ce ortodocsii se inchina de la dreapta la stanga si catolicii invers? Tot pe scurt: sunt traditii diferite, datorita schismei. Practic, semnul Crucii se facea la fel pana prin secolul al XIII-lea (vezi explicatii detaliate la ierom. N. Moulinier, Scurt istoric al Sfintei Cruci, trad. M. Bojin; www.crestinortodox.ro//scurt-istoric-semnului-sfintei-cruci). Fara sa criticam practica romano-catolica, vom respecta, desigur, traditia noastra. Detaliile inchinarii au importanta lor, fara indoiala, dar mai importanta decat forma este atitudinea inchinarii/insemnarii: cu credinta, nadejde, evlavie, smerenie etc.1.c. Crucea - cale/misiune. Acest aspect se leaga de cunoscuta chemare a Mantuitorului: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Mc 8, 34). La modul general, stim ca fiecare om este chemat de Dumnezeu pe calea crestina a desavarsirii. La modul concret, fiecare trebuie sa raspunda acestei chemari. "Crucea vietii" nu inseamna doar necaz si suferinta, ci si "misiunea vietii personale", implinita in familie, la locul de munca, in lume etc., cu buna credinta, harnicie si constiinciozitate. Cu sacrificii de tot felul, inclusiv cel suprem, la nevoie, dupa exemplul desavarsit al Mantuitorului.2. Locul Crucii in cultul ortodox este marcat de sarbatorile inchinate ei (doua "cu tinere" - cruce rosie: Inaltarea - 14 sept. si Duminica a III-a din Postul Mare; una cu cruce neagra: Scoaterea Sfintei Cruci - 1 aug.). Marcat, de asemenea, prin faptul ca nici o slujba nu se face fara prezenta Crucii, ca obiect si ca semn de inchinare, mai ales atunci cand se invoca Sfanta Treime, Maica Domnului, sfintii. Vorbind de "cult", trebuie sa-l avem in vedere si pe cel particular: inchinarea si insemnarea cu Sfanta Cruce, insoteste toate rugaciunile crestinului, din pruncie pana la mormant.3. Neoprotestantii (si protestantii, in general) nu aduc cinstire Sfintei Cruci, dupa cuviinta, dupa cum nu cinstesc nici sfintii, icoanele, moastele. Motivatia lor si raspunsul ortodox ar necesita un spatiu pe care nu-l avem acum, dar indemnam a se citi amanunte in cartea parintelui Cleopa, Despre credinta ortodoxa, accesibila si "online" (www.resurse-ortodoxe.ro/carti-ortodoxe/despre-credinta-ortodoxa). Interesant (si interesat, credem) este faptul ca in ultimele decenii se observa si la ei semnul Crucii zugravit sau lipit pe casele lor de adunare… Socotim gestul ca pe o recunoastere publica a importantei Sfintei Cruci, chiar daca neoficiala inca, din punctul lor doctrinar de vedere.IV. Recapitulam (sintetizam) notiunile "cheie": altar de jertfa, usa tainelor, obiect sfant, semn crestin, cale si putere de mantuire.V. Asociem cinstirea Crucii cu cinstirea sfintilor, a icoanelor, a Sfintelor moaste, pe care, din pacate, neoprotestantii le ignora acum, in pofida Traditiei Bisericii nedespartite si a unor hotarari sinodale din vremea cand crestinii erau una.(Ex., Sinodul al VII-lea, 787: "Noi pazim cuvintele Domnului, cuvintele apostolesti si proorocesti, prin care am invatat sa cinstim si sa preamarim, mai intai pe cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, pe sfintele puteri ingeresti, pe apostoli, pe prooroci, pe martirii cei mariti, pe sfintii parinti purtatori de Dumnezeu si pe toti barbatii cei sfinti si sa cerem mijlocirea lor... Cine nu marturiseste ca toti sfintii cei care au placut lui Dumnezeu, atat cei dinainte de lege, cat si cei de sub har, sunt vrednici de cinste dupa trup si dupa suflet, ori nu fac rugaciuni catre sfinti, sa fie anatema!". Iar cand spunem "sfinti", cinstim si ceea ce este legat de ei: icoane, moaste etc.VI. Generalizand binefacerile cinstirii Sfintei Cruci, evocam fragmente din Acatistul ei:(Bucura-te) ridicarea celor cazuti, indreptarea celor robiti de patimi, sprijinirea sarmanilor, aparatoarea deznadajduitilor, doctorul celor ce bolesc, veselia sufletului… In acelasi timp, crampeie din marturisirea inspirata a Sf. Ioan Damaschin: Crucea este pavaza, arma si trofeul impotriva diavolului… Este scularea celor cazuti, sprijinul celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor pastoriti, calauza celor convertiti, desavarsirea celor inaintati, mantuirea trupului si a sufletului, izgonitorul rautatilor, pricinuitorul bunatatilor, distrugerea pacatului, rasadul invierii, pomul vietii vesnice (Dogmatica, IV, 11).VII. Aplicarea invataturilor despre Sfanta Cruce inseamna recunostinta fata de jertfa Mantuitorului de pe Golgota, printr-o inchinare corecta, prin credinta in puterea ei de mantuire si prin marturisire liturgica, dimpreuna cu intreaga suflare crestina: "Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta Invierea Ta o laudam si o marim!" (Inaltarea Sfintei Cruci, Laude).Repere bibliografice: ****Invatatura de credinta ortodoxa, Bucuresti, 2008.Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. pr. D. Fecioru, Bucuresti, 1993.Arhim. Ilie Cleopa, Despre credinta ortodoxa, Bucuresti, 1981.Prof. T. M. Popescu, Meditatii teologice, Bucuresti, 1997.Ierom. N. Moulinier, Scurt istoric al Sfintei Cruci, trad. M. Bojin, www.crestinortodox.ro//scurt-istoric-semnului-sfintei-cruci(Cateheza publicata in Ziarul Lumina din data de 8 septembrie 2012 semnata de pr prof. dr. Gordon Vasile)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2325

Id: 29684

Data: Apr 3, 2013

Imagine: