Desi patriarhul Ioan Caleca nu s-a aflat aproape deloc in relatii stralucite cu reprezentantii miscarii isihaste, totusi, din cauza circumstantelor politice, a fost obligat sa pastreze un echilibru diplomatic cu acestia, care sa-i asigure intarirea propriei pozitii politice. Jocurile politice au facut insa ca, in 1344, atitudinea patriarhului fata de dusmanii sai politici sa devina foarte clara.Cum Sfantul Grigorie Palama era unul dintre sustinatorii lui Ioan Cantacuzino, inamicul principal al partidei guvernamentale de la Constantinopol, si implicit si al lui Caleca, repercusiunile nu au intarziat sa apara. Deja de ceva vreme, Sfantul Grigorie se afla in inchisoare, acuzat pe motive politice. In luna noiembrie a aceluiasi an, patriarhul Caleca va pronunta sinodal condamnarea Sfantului Grigorie Palama, de data aceasta pe motive religioase.Argumentele parintelui Jean MeyendorffParintele Jean Meyendorff ne ofera cateva informatii legate de excomunicarea Sfantului Grigorie: "De-abia la sfarsitul anului 1344 situatia a suferit brusc schimbari. Dupa tratativele lipsite de rezultat cu Cantacuzino, care au avut loc in septembrie, guvernul de la Constantinopol a inceput o revigorare masiva a politicii sale contra adversarilor. In noiembrie, guvernul va acorda favoruri importante anticantacuzinistilor cunoscuti. In ziua de 4 a aceleiasi luni, Caleca anunta public excomunicarea lui Palama. Erau invocate motive religioase: Palama si partizanii sai interpretau eronat Tomosul de la 1341 si nu pomeneau numele patriarhului la slujbe. Palama era deja inchis din motive politice si, pentru a fi acuzat, nu era nevoie sa se mai aminteasca atitudinea sa pro-Cantacuzino. Acuzatia cea mai grava era insa aceea ca "nu arata respect fata de maiestatea imperiala si era partizan al apostatului si al tiranului Cantacuzino". Nu mai exista nici un dubiu ca masurile luate contra lui Palama in 1344 au avut atat un caracter politic, cat si unul religios. Pentru a da un plus de autoritate acestor masuri, Caleca le-a intarit cu semnaturile a doi patriarhi rasariteni, dependenti de el: patriarhul de Ierusalim si cel de Antiohia. Ignatie de Antiohia a participat el insusi la sinod, impreuna cu alti episcopi din patriarhatul sau, si a publicat o declaratie contra lui Palama. Mai mult decat colegul sau de la Ierusalim, Ignatie ii era dator lui Caleca: armenian convertit la ortodoxie, venise la Constantinopol in vara lui 1344 pentru a obtine confirmarea demnitatii sale patriarhale din partea lui Caleca si a guvernului. Semnaturile acestor doi patriarhi rasariteni, deveniti "clienti" ai patriarhului, nu aveau deci o prea mare greutate. Era mai importanta pentru Caleca decizia imperiala, care confirma masurile sinodale. Daca e sa dam crezare surselor palamite, patriarhul era atunci in varful puterii sale religioase si politice. Locuind mai degraba in palatul imperial decat la patriarhie, Caleca regiza practic dupa bunul plac afacerile imperiului. Obtinu astfel sustinerea oficiala a guvernului Anei pentru politica sa religioasa, iar condamnarea lui Palama a fost una dintre probele evidente ale puterii politice pe care patriarhul o avea".Declinul patriarhului Ioan CalecaExcomunicarea Sfantului Grigorie Palama avea sa aiba pe termen lung consecinte grave pentru patriarhul Caleca. In primul rand, atmosfera religioasa nu era una antiisihasta. Isihasmul se dezvolta firesc in mediile monahale si laice din Constantinopol si, desi disputele referitoare la aceasta miscare de reinnoire a vietii duhovnicesti erau destul de prezente, isihasmul nu a fost vazut ca o inovatie. Practica linistirii si a rugaciunii neincetate, reinitiata cu o forta extraordinara in secolele al XIII-lea si al XIV-lea, nu era altceva decat traditia autentica a Bisericii, si nu un element strain de corpul Bisericii, asa cum era prezentata de varlaamiti si achindinisti. Nu mai vorbim de faptul ca Sfantul Grigorie Palama avea sustinerea monahilor athoniti. Pentru a vedea in ce masura patriarhul Caleca a adoptat o atitudine versatila, voi reda un alt fragment in care parintele Jean Meyendorff prezinta in linii mari nesinceritatea patriarhului fata de monahii athoniti, in cazul excomunicarii Sfantului Grigorie Palama: "Felul de a actiona al lui Caleca nu era lipsit nici de prudenta, dar se remarca prin absenta totala a onestitatii: in special, in cazul lui Grigorie Palama, a evitat sa trimita la Athos textul excomunicarii lui Palama si se multumea sa pastreze doar la dosar scrisoarea de condamnare a lui Grigorie, pe care o obtinuse de la Ignatie al Antiohiei (si pe care Palama avea sa o cunoasca mai tarziu, clandestin). In ceea ce-i priveste pe calugarii de la Athos, care scrisesera imparatesei si patriarhului pentru a lua apararea lui Palama, nu au obtinut nici de la imparateasa, nici de la patriarh nici un raspuns. Grigorie insusi a trimis in acest rastimp o serie de scrisori la Athos, deplangand si explicand inutilitatea interventiei aghioritilor". Cert este faptul ca patriarhul Caleca nu era foarte interesat de problematica religioasa a timpului sau. Diplomat abil, destul de bun administrator al bunurilor Bisericii, Caleca nu suferea discutiile teologice. Argumentele invocate in sprijinul condamnarii Sfantului Grigorie nu sunt decat rezultate ale unui calcul politic inteligent, care insa a ignorat realitatea popularitatii Sfantului Grigorie Palama, atat la Muntele Athos, cat si in Bizant. Nu trebuie uitat nici faptul ca atitudinea guvernului condus de Ana de Savoia nu a fost niciodata una net antipalamita sau antiisihasta, si ca intalnim destui simpatizanti ai Sfantului Grigorie in acest guvern. Asadar, nu politica imperiala a fost cea care a dictat condamnarea, mai intai politica si mai apoi religioasa, a Sfantului Grigorie, ci repercusiunile au venit pe linie ierarhica. Patriarhul se ferea de tot ceea ce putea pune la indoiala capacitatile sale de teologhisire, de aceea, cativa ani mai tarziu, il vom vedea pe acelasi Ioan Caleca schimbandu-si politica religioasa intr-o directie favorabila Sfantului Grigorie (desi totul avea sa fie inutil, pentru ca aceeasi politica in slujba careia s-a pus toata viata l-a extirpat de la conducerea Bisericii fara nici un regret). (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 22 ianuarie 2011, semnat de pr. Roger Coresciuc.)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 662

Id: 29558

Data: Mar 28, 2013

Imagine: