Practica rugaciunii neintrerupte nu este destinata numai monahilor. Sfantul Grigorie Palama a afirmat de mult ori acest lucru, iar multe dintre Omiliile sale devin marturii ca linistirea si rugaciunea curata pot fi accesibile oricui vrea sa faca experienta realitatilor dumnezeiesti.Sfantul Grigorie Palama a fost mostenitorul unei directii spirituale foarte bine conturate in epoca, si care a fost sustinuta in primul rand de Teolipt al Filadelfiei. Nu stim daca Sfantul Grigorie Palama a fost sau nu ucenic direct al lui Teolipt. Parintele Staniloae sustine ipoteza afirmativa: "Teolipt va deveni mai tarziu unul din dascalii Sfantului Grigorie. S. Salaville, necunoscand decat afirmatia patriarhului Filotei, ucenicul lui Palama, in aceasta privinta, se indoieste de adevarul ei, socotind ca pe la 1310-1315, cand Palama isi facuse studiile, Teolpit murise. Dar din publicarea scrierilor lui Palama s-a vazut ca insusi acesta afirma ca "Teolipt ne-a predat noua acestea prin gura proprie, fiind unul din barbatii plini de Duhul Sfant". Filotei spune precis despre Teolipt ca "l-a introdus pe Palama in sfanta trezvie si in rugaciunea mintii"" (Encomionul Sfantului Grigorie Palama, PG 151, 161).Influenta lui Teolipt al FiladelfieiEste interesant faptul ca Teolipt a influentat puternic nu doar pe isihasti, ci scrierile sale au avut un impact deosebit si in randul umanistilor sau al celor care nu puteau adera atat de usor la viata duhovniceasca propusa de isihasm. Toate aceste aspecte au contribuit cu siguranta la crearea unui climat teologic, de care Sfantul Grigorie avea sa fie constient in momentul in care a inceput sa isi rosteasca Omiliile: "Teolipt a jucat un rol principal, in discutiile legate de "manifestarea din veci a Duhului prin Fiul", si in general a participat activ la viata religioasa si politica a timpului sau. Autoritatea sa s-a impus in mediile cele mai diverse, palamite si antipalamite. Palama nu este singurul care-i mentioneaza numele cu respect. Arsenie de Tyr face la fel. Pe de alta parte, Teolipt avea printre fiii sai duhovnicesti pe Irina, fiica lui Nichifor Comnenul, care s-a casatorit cu despotul Ioan Paleologul, fiul lui Andronic al II-lea. Ramasa vaduva, a intrat in manastire cu numele de Evloghia si a fost intre 1341 si 1347 una dintre sustinatoarele cele mai fervente a lui Achindin. Este adevarat ca Teolipt (†1327) a murit cu ceva timp inainte ca Evloghia sa ia parte atat de activ la faimoasa controversa teologica, si nu este sigur ca el ar fi inspirat aceasta atitudine".Isihasm urbanContextul teologic al secolului al XIV-lea oferea posibilitatea unui isihasm urban. Dincolo de conflictele teologice care au caracterizat acest secol, putem vorbi de o cristalizare tot mai accentuata a unei spiritualitati care integra "cetatea". O simpla lectura a Omiliilor Sfantului Grigorie Palama lasa sa se intrevada aceasta realitate. Putem vorbi chiar de o reintoarcere la maniera de pastoratie si de predicare specifica primelor patru sau cinci secole ale crestinismului, cand, desi monahismul incepuse sa se dezvolte, viata duhovniceasca era destul de infloritoare si in mediul laic. Bineinteles, nu putem afirma ca perioada dintre secolul al V-lea si secolele al XI-lea si al XII-lea a fost una marcata exclusiv de ideea ca spiritualitatea se poate dezvolta doar in mediul monastic. Cert este insa faptul ca atat in perioada primelor cinci secole, cat si in perioada care incepe cu secolul al XI-lea, apare frecvent o abordare globala mai vizibila a accesului la acte si stari considerate adesea ca find specifice doar vietuitorilor in pustie. De asemenea trebuie sa luam in calcul si ca incepand cu secolul al XI-lea este valorizata din ce in ce mai mult importanta pe care o poate avea viata de obste, manastireasca, in asimilarea directiei tot mai profund isihaste a spiritualitatii. Repet, aceste consideratii nu au rolul de a caracteriza in vreun fel perioada anterioara secolului al XI-lea, ci doar de a afirma ca incepand cu aceasta perioada anumite modalitati de manifestare spirituala s-au remarcat mai accentuat. Vom constata inca de acum penetrarea in mediile cele mai diverse ale monahismului bizantin a practicii "rugaciunii curate", acompaniate sau nu de metoda corporala. Aceasta penetrare nu dateaza din secolul al XIII-lea. Deja din secolul al XI-lea, Simeon Noul Teolog si-a petrecut toata viata in manastire de obste, daruindu-se insa trairii mistice individuale si intensive a numelui lui Iisus. Simeon chiar a contribuit la pregatirea fuziunii intre scolile spirituale destul de diferite, dar deopotriva populare in Rasarit, cum ar fi cea a Sfantului Ioan Scararul si a Sfantului Teodor Studitul. Daca pentru discipolii lui Evagrie isihia insemna in mod necesar viata de solitudine, pe cat posibil departe de oameni, Simeon pune in practica invatatura isihasta chiar in Constantinopol, la manastirea Studios. Teolipt apartinea aceluiasi tip de isihast cenovitic, si desi cunoaste bine vechea traditie a isihasmului anahoretic, nu ii este favorabil. Nu putem afirma ca Sfantul Grigorie Palama a aderat integral la aceasta directie. Atitudinea lui Nicolae Cabasila pare a fi mult mai apropiata de aceasta forma de isihasm urban. Sfantul Grigorie Palama a pastrat o anumita aplecare spre monahismul eremitic, chiar daca nu prea a avut cum sa i se dedice. In primii ani de viata calugareasca, Sfantul Grigorie a vietuit in Marea Lavra (unde ramane trei ani, si este numit si cantaret de catre staretul chinoviei). Insa dupa aceasta perioada se va retrage in sihastrie, la Glosia (pe versantul nordic al Atosului, in partea estica). Era si exista de altfel si in continuare o traditie de practica si de viata calugareasca la Atos care presupune existenta "monahilor imbunatatiti", care-si implinesc nevointele in afara zidurilor manastirilor. Cred ca Sfantul Grigorie a pastrat vie amintirea acestei perioade de sihastrie si a posibilelor intalniri cu "monahii imbunatatiti".Dincolo de granitele mediului monahalIsihasmul pe care il promoveaza Teolipt si care a fost bine asimilat in mediile monahale ale secolului al XIV-lea este unul care nu ramane doar in cadrele spatiului monahal: conceptele de isihia si nepsis aproape se confunda la Teolipt, devenind aproape sinonime si nu mai presupun deloc fuga in desert: "In liniste, in casa ta, ii scrie Irinei, pastreaza vie amintirea lui Dumnezeu; departeaza-ti sufletul de orice lucru, arunca-l inaintea lui Dumnezeu fara cuvinte si arata-i lui Dumnezeu toate starile inimii tale, lipindu-te de El prin dragoste. Caci amintirea lui Dumnezeu este contemplare a lui Dumnezeu, care atrage la El vederea si dorinta mintii si o lumineaza cu propria Sa lumina". Parintele Meyendorff spune: "Spiritualitatea lui Teolipt, sinteza sugestiva a vechilor doctrine mistice rasaritene, se exprima in termeni care vor servi chiar Sfantului Grigorie Palama sa-si construiasca sistemul sau teologic. Aceasta spiritualitate nu are nimic original fata de traditiile anterioare, in afara de felul simplu si direct cu care Teolipt o prezinta". Sfantul Grigorie Palama insusi, dupa revenirea din Athos, in jurul anului 1325, a facut parte dintr-un grup isihast din Tesalonic, al carui conducator se pare ca a fost Isidor, ucenic al lui Grigorie Sinaitul. Isidor, pe atunci inca laic, este cel care va deveni patriarh (1347-1349), si il va sustine pe Sfantul Grigorie in confruntarea acestuia cu Gregora. Intr-o astfel de atmosfera, marcata si de anii de dispute teologice, a inceput Sfantul Grigorie Palama sa predice. Multe din Omiliile sale trebuie intelese prin prisma acestei atmosfere de mare eferfescenta duhovniceasca, marcata de un isihasm tot mai prezent in mediul urban. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 19 februarie 2011, semnat de pr. Roger Coresciuc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1062

Id: 29563

Data: Mar 28, 2013

Imagine: