Predica a Patriarhului Romaniei la Sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel:

Sfintii Apostoli Petru si Pavel, doi oameni diferiti, chemati de Iisus Hristos sa vesteasca aceeasi Evanghelie a iubirii si a mantuirii.

Sfantul Petru se numea Simon inainte de a se fi intalnit cu Iisus care i-a schimbat numele in Chefa (piatra). Acesta s-a nascut in Betsaida Galileii, tatal sau se numea Iona, iar fratele sau Andrei, cel dintai chemat sa fie Apostol. Andrei l-a prezentat pe Simon lui Iisus spunandu-i: Am gasit pe Mesia. – Ioan 1, 41. Simon Petru era casatorit si era pescar de profesie. Aceasta indeletnicire l-a invatat sa infrunte valurile marii, sa se osteneasca, sa se bucure de pescuire bogata sau sa-si asume esecul. Era o fire dinamica, spontan si plin de zel. Intr-o zi l-a intalnit pe Iisus din Nazaret care i-a schimbat viata si l-a facut din pescar obisnuit pescar de oameni , adica Apostol ca sa adune oameni pentru imparatia cerurilor pe care o predica Sf. Ioan Botezatorul si apoi Iisus zicand: Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor. - Matei 4, 7. Credinta sa iudaica a mostenit-o din familie si a cultivat-o la sinagoga, intr-un context iudaic, putin elenizat al Galileii, cu amestec de grupuri etnice diferite. Totusi, Simon Petru era un om simplu, el nu vorbea greaca, de aceea, mai tarziu a fost ajutat in misiunea sa de ucenicul sau, Ioan Marcu, fiind traducator pentru el din ebraica in greaca.

Sfantul Pavel se numea initial Saul. S-a nascut in Tarsul Ciliciei (azi, in Turcia), in diaspora, ca fiu al unor evrei deportati de romani. Era un om cu o vasta cultura teologica facuta in Tars si la Ierusalim. Era cetatean roman, adica un international. Vorbea limba greaca, fiind discipol al invatatului Gamaliel, un teolog al Legii lui Moise, era zelos. A fost contemporan cu Iisus din Nazaret, dar nu L-a intalnit niciodata cand Iisus a trait pe pamant. Din zel pentru traditia iudaica a presecutat noua comunitate a discipolilor lui Iisus din Nazaret. Dar, pe cand persecuta pe crestini, in Siria, langa Damasc, s-a intalnit cu Iisus cel Viu in ceruri, in lumina inaccesibila, Care l-a intrebat: Saule, Saule, de ce ma prigonesti? – Fapte 9, 4. atunci a inteles ca Iisus din Nazaret este viu si ca El este cu adevarat Mesia. Tot atunci a invatat ca Iisus Hristos, Capul Bisericii este nedespartit de Biserica, Trupul Sau. Saul lovea in crestini, iar Hristos simtea durerea lor, caci viata lor era viata Lui si viata Lui era viata lor. Apoi, Saul, persecutorul, convertit si botezat, devine Pavel Apostolul, misionarul cel mai zelos al lui Hristos si al Bisericii Sale.

Diferiti ca loc de nastere si cultura sau formare profesionala, Sf. Petru si Pavel au fost chemati la apostolat tot in mod diferit si au primit de la Hristos si de la Biserici misiuni diferite: Sf. Petru predicarea Evangheliei intre iudei, iar Sf. Pavel intre neamuri (gentoles, natius). Sf. Petru apare in listele celor doisprezece Apostoli,  Sf. Pavel este cel de-al treisprezecelea Apostol. In planul Sau de mantuire a lumii, Hristos prefera pe fiecare om. Sf. Andrei este cel dintai chemat, Sf. Petru este cel dintai in liste, Sf. Ioan este cel mai iubit discipol, Sf. Pavel desi chemat ultimul, devine primul ca zel misionar. Cu fiecare persoana si cu fiecare popor, Hristos are in iubirea Sa o relatie preferentiala si unica, fiindca El se daruieste total fiecaruia din cei care cred in El si Il iubesc pe El.

Ce au in comun Sf. Apostoli Petru si Pavel? Esentialul si plenitudinea, adica ferventa credinta in Hristos si comuniunea vie cu El. Sf. Petru a marturisit dumnezeirea lui Iisus Hristos: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui Viu. – Matei 16, 16, iar Sf. Pavel a marturisit ca in Hristos locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii – Coloseni 2, 9, iar tainic, credinta crestina este taina lui Dumnezeu care S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, s-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava. – I Timotei 3, 16. Ambii Apostoli au avut o puternica experienta a pocaintei sau a convertirii: Petru s-a lepadat de Hristos de trei ori, apoi a plans cu amar( Luca 22, 62 ) si L-a iubit pe Hristos pana la moarte martirica; Pavel a persecutat Biserica lui Hristos, apoi a regretat aceasta toata viata lui si a lucrat apoi greseala sa in si pentru Biserica mai mult ca oricare altul.

Sf. Petru si Pavel mai au in comun dragostea lor puternica pentru Hristos si pentru Biserica Sa. Biserica este zidita pe piatra credintei marturisita de Petru, adica pe marturisirea divinitatii lui Iisus Hristos (Matei 16, 13- 20). De aceea, Sf. Petru insusi marturiseste ca nu el, ci Hristos este piatra din capul unghiului, care tine in unire, in Biserica, pe iudei si pe celelalte popoare ale lumii: Apropiati-va de El, piatra cea vie, de oameni intr-adevar ne - luata in seama, dar la Dumnezeu aleasa si de pret; si voi insiva, ca pietre vii, ziditi-va drept casa duhovniceasca, preotie sfanta, ca sa aduceti jertfe duhovnicesti, bine-placute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos . . . .  Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric, la lumina Sa cea minunata, voi care odinioara nu erati popor, iar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; voi care odinioara n-aveati parte de mila, iar acum sunteti miluiti. – I Petru 2, 4-5; 9-10. De aceea, Sf. Petru cere sa fie pastrata dreapta credinta si unitatea Bisericii, neluand in seama toate profetiile mincinoase: Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul Care i-a rascumparat, isi vor aduce lor grabnica pieire.. . . – II Petru 2, 1-22

Sf. Pavel, aratand iubirea fata de Hristos zice: Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? . . . Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru. – Romani 8, 35, 38-39.  Iar in alta parte arata grija pentru Biserica in lupta sa misionara: Pe langa cele din afara, ceea ce ma impresoara in toate zilele este grija de toate Bisericile. - II Corinteni 11, 28.

Sf. Apostoli Petru si Pavel mai au in comun martiriul lor in Roma, a carui data a fost tinuta de traditia Bisericii in 29 iunie, anul 67, in timpul persecutiilor imparatului Nero impotriva crestinilor. Astfel ei pot fi numiti Apostoli pentru Europa si martiri in Europa.

Cu ce s-au confruntat ei in Europa din timpul lor?

In primul rand, cu o religiozitate panteista, idolatra si confuza care confunda Creatorul cu creatura (Romani 2, 25) si care suprima libertatea si diminueaza demnitatea persoanei umane, inmultind formele de sclavie spirituala si sociala.

In al doilea rand, ei s-au confruntat cu autosuficienta si aroganta filosofiei greco-romane care nu putea accepta Crucea si Invierea lui Hristos, adica iubirea smerita a celui Atotputernic si invierea trupului din moarte, deoarece fatalismul mortii tinea toata lumea antica intr-o sclavie a spiritului: Şi sa izbaveasca pe acei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata. – Evrei 2, 15. Asadar, credinta in Dumnezeu care nu se confunda cu lumea trecatoare si care a biruit moartea era eliberare.

In al treilea rand, ei s-au confruntat cu autosuficienta si ostilitatea puterii politice imperiale. Sf. Petru si Pavel cer in epistolele lor sa fie respectata autoritatea politica imperiala cat si autoritatea administrativa si militara, ba chiar ei le numesc slujitori ai binelui social si pedepsitori ai raufacatorilor. (I Petru 2, 13-14; Romani 13, 1-13). Cu toate acestea, ei n-au confundat si n-au inlocuit puterea spirituala cu puterea seculara, nici n-au confruntat imperiul roman cu imparatia cerurilor si pe imparatul trecator cu Domnul Iisus Hristos, cel vesnic Viu. De aceea, au patimit pentru Hristos pana la moarte.

Sf. Apostoli Petru si Pavel raman pentru noi dascali ai credintei, misionari model si rugatori pentru viata si unitatea Bisericii. Prin viata, faptele si scrierile lor, ei ne indeamna sa iubim pe Hristos, Evanghelia si Biserica Sa, sa lucram pentru vindecarea si mantuirea tuturor oamenilor fara deosebiri de rase si gen, de etnie si clasa sociala. Ei sunt pentru noi dascali ai reconcilierii, ai iertarii, ai unitatii si ai sfinteniei. Ei ne invata sa ne rugam neincetat, sa lucram neincetat faptele bune, dar sa nu contam niciodata pe noi insine mai mult decat pe harul lui Dumnezeu cel Viu, aratat in Iisus Hristos. In iconografia ortodoxa, Sf. Petru si Pavel, primul si ultimul intre Apostoli reprezinta comuniunea lui Israel (Petru) cu toate popoarele lumii (Pavel). Cheile Sf. Petru reprezinta pocainta si iertarea, smerenia si iubirea prin care se intra in imparatia lui Dumnezeu. Iar sabia Sf. Pavel reprezinta puterea Cuvantului spiritual care distinge intre erezie si adevar, intre egoism si iubire, intre moarte si viata.

Sa rugam pe Sf. Petru si Pavel, corifei (princes) ai Apostolilor sa ne ajute sa fi si noi misionari zelosi in Europa de astazi, cum au fost ei misionari in Europa din timpul lor, pentru a putea spune tuturor Bisericilor Europei bucurati-va pururea in Domnul si iarasi zic, bucurati-va ! – Filipeni 4, 4

The post Sfintii Petru si Pavel, Apostoli si martiri in Europa appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1670

Id: 60414

Data: Jun 28, 2016

Imagine: