Fundalul ideologic si social al erei postindustriale in care traim este profund marcat de sciziunea, aproape viscerala, intre identitate si alteritate, doua dimensiuni care in efemeritatea cotidianului par a se exclude din ce in ce mai mult. Taina relatiei cu celalalt este amplu dejucata de excesele prometeice ale identitatii. Asta pentru ca ideologia asasineaza/bate viata.Orice tendinta de manifestare exclusiv identitara – fundamentalismul (religios, etnic, cultural etc.) – apare ca o forma de violentare a alteritatii, a existentei celuilalt ca identitate diferita de a mea. Sursa oricarui conflict (ideologic, interuman, interstatal, interior) ni se infatiseaza ca o proasta developare a binomului identitate-alteritate.Raspunsul definitiv si incontestabil pentru aceasta dihotomie convulsiva dintre identitate si alteritate, de care este obsedat, fragmentat si derutat omul postmodern, ni-l poate oferi teologia energiilor necreate, ca alergie fata de orice fel de prioritate a ideologiei in detrimentul vietii, ca taina dintre Necreat si creat, dintre ceea ce este distinct si, totusi, unitar.Dumnezeu este Viata, nu IdeeTeologia energiilor necreate este epifania sinergetica dintre Taina si Viata, dintre identitate si alteritate si triumful asupra schismei dintre cele doua. Daca am face un recurs anamnetic-teologic la continutul intern al adevarului unificator ca existenta dumnezeiasca este taina indicibila dintre fiinta (identitate) si energiile fiintiale si necreate (alteritatea), atunci nu am mai trai schizofrenia lumii de astazi, concretizata in pactul de agresiune dintre unitate si pluralitate, dintre experienta si ideologie.Teologia palamita este, prin excelenta, exponenta acestei dimensiuni non-antagonice intre identitate si alteritate, intre prioritatea experientei fata de ideologie, pentru ca Dumnezeu nu poate fi intalnit, trait si simtit decat numai ca deplina afirmare si sinergie intre primele si prevalenta trairii. Dumnezeu este Viata, nu Idee.Pentru Sfantul Grigorie Palama viata detine preeminenta in fata oricarui discurs despre ea. Sfantul Grigorie Palama este extrem de explicit in acest sens: A zice ceva despre Dumnezeu si a fi impreuna cu Dumnezeu nu e acelasi lucru. In primul caz e necesar cuvantul grait, poate si arta cuvantului, daca nu vrea cineva numai sa aiba, ci sa si foloseasca si sa impartaseasca cunoasterea; ba chiar silogismele de tot felul, diferite mijloace de demonstratie si exemplele luate din lume, din vederea si auzirea carora se cunosc aproximativ toate sau cea mai mare parte din lucrurile ce se petrec in lumea aceasta si a caror cunostinta o castiga si inteleptii veacului acestuia, chiar daca nu sunt curati cu viata si cu sufletul. A dobandi pe Dumnezeu si a petrece in curatie cu El si a ne amesteca cu lumina cea preacurata, pe cat este cu putinta firii omenesti, e cu neputinta daca pe langa purificarea prin virtute nu iesim din noi sau, mai degraba, nu ne ridicam deasupra noastra; si asta in asa fel incat, parasind tot ce e sensibil, impreuna cu simtirea si inaltandu-se deasupra cugetarilor, a gandurilor si a cunoasterii ce vine din acestea, ne adancim intregi in lucrarea imateriala si inteligibila a rugaciunii (Sfantul Grigorie Palama, Despre lumina si luminarea dumnezeiasca, Preot profesor Dumitru Staniloae, Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2006, p. 323).Sfantul este numai traire si nimic altceva, pentru ca prin viata lui face tranzitul de la a avea la a fi. Experienta tine de a fi. Discursul de a avea. Sfantul nu are nimic, pentru ca este.Autentica experienta – patimirea celor dumnezeiestiGandul teologic al Sfantului Grigorie Palama este o perpetua invitatie la viata, la experienta, pentru ca ea este singurul chezas nezdruncinat al adevarurilor vietii in Dumnezeu: Auzind de ochii sufletului, care cunosc prin experienta comorile cele ceresti, sa nu crezi ca e vorba de cugetare. Caci aceasta cugeta prin sine atat la cele sensibile, cat si la cele inteligibile. Insa precum o cetate pe care n-ai vazut-o inca, daca cugeti la ea, nu inseamna ca ai si fost acolo, tot asa e si cu Dumnezeu, si cu cele dumnezeiesti: nu cugetandu-L si teologhisindu-L pe Dumnezeu il experiezi. Sau precum aurul, daca nu-l posezi in chip sensibil (palpabil), nu-l ai in maini si nu-l vezi, chiar daca ai avea in cugetare de zeci de mii de ori noima lui, tot nu l-ai avea, nu l-ai vedea si nu l-ai poseda; la fel e si cu comorile dumnezeiesti: de le-ai cugeta de zeci de mii de ori, daca nu le patimesti/experiezi cele dumnezeiesti si nu le vezi cu ochii inteli-gibili si mai presus de cugetare, nu vezi, nu ai si nu posezi cu adevarat nimic din cele dum-nezeiesti (Ibidem, p. 315).Nimic mai potrivit pentru vanzoleala lumii de astazi decat aforismul palamit: Orice rationament, dupa cum se spune, e rasturnat de alt rationament; viata insa cine o rastoarna? (Ibidem, p. 293).(Articol publicat in Ziarul Lumina de Duminica din 31 martie 2013, aparut sub semnatura Preasfințitului Ignatie Mureșeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Spaniei și Portugaliei)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 635

Id: 29598

Data: Mar 31, 2013

Imagine: