Sfantul Ioan Iacob este cunoscut mai ales ca poet creștin, dar sensibilitatea sa a lucrat foarte mult și in domeniul filantropiei. In contextul Anului omagial al tuturor sfinților tămăduitori fără de arginți, vă amintim că grija Sfantului Ioan față de semenii bolnavi este un exemplu edificator pentru orice creștin.

De tanăr, cuviosul muncea cu multă dragoste oriunde era randuit.

Infirmier pe front

In toamna anului 1934, pe cand sfantul era frate rasofor, a fost luat in armată.

„La regiment s-a prezentat in uniformă călugărească și cand l-au văzut ofițerii cu un chip așa de bland și cuvios, l-au repartizat la infirmerie, dandu-i in primire și uniforma militară”, notează părintele Ioachim Paraială, conform unui volum despre viața și opera cuviosului Ioan Iacob*.

In toate cele nouă luni de stagiu a ingrijit, „ca și la mănăstire, cu multă dragoste și milă, toți bolnavii, dandu-le cuvinte sfinte de mangaiere și intărire sufletească, ca un adevărat samarinean milostiv”.

Cațiva ani mai tarziu, ajungand la Mănăstirea „Sfantul Sava” din pustiul Hozevei, i-a fost din nou incredințată ascultarea de infirmier.

Doctorul mănăstirii

„Ca infirmier, cuviosul părinte Ioan era căutat și așteptat de toți părinții bolnavi din mănăstire, ingrijindu-i cu multă dragoste și milă, ca de altfel, pe toți pelerinii inchinători care se imbolnăveau pe cale. Cu timpul insă, au inceput să-l caute și arabii și beduinii de prin imprejurimi și din deșert, cărora le alina suferințele și le bandaja rănile, pentru aceasta, toți numindu-l doctorul mănăstirii”, relatează același părinte, ucenic al Sfantului Ioan.

Despre acest lucru vorbesc și acum unii arabi și beduini din deșertul Iudeii, care pe atunci erau copii și l-au cunoscut pe doctorul mănăstirii – Abuna (Părintele) Ioan Romanul.

Cruțat de beduini

In același volum se arată că odată, mergand de la Ierusalim, la Mănăstirea „Sfantul Sava”, pe Valea Cedrilor, cale de aproximativ patru ore de mers pe jos prin loc pustiu, dintr-odată i-au ieșit in cale niște beduini cu bate in maini și cu pietre, voind să-l ucidă, crezand că este părintele Pavel, economul mănăstirii, pe care il urau și căutau mereu prilej să-l omoare.

Cand unul dintre beduini a ridicat bata să-l lovească, altul dintre ei a strigat: „Stai, nu-l lovi, căci nu este Pavel, ci este doctorul mănăstirii!”. Așa a scăpat cuviosul părinte Ioan de la o moarte sigură.

Incepand Al Doilea Război Mondial, arabii aduceau mulți răniți bolnavi in curtea mănăstirii, iar părintele Ioan ii ingrijea cu multă milă. Insă, călugării mănăstirii, din cauza aceasta, nu mai aveau liniște. Văzandu-se istovit și epuizat de putere, părintele Ioan s-a mărturisit la duhovnicul său, părintele Sava, luand de la acesta binecuvantarea să plece in pustie, la liniște.

Vezi mai multe detalii despre viața sfantului in Secțiunea Calendar Ortodox.

Vezi și:

• Jurnal de pelerin: Ce am simţit in Pustiul Hozevei
• 11 sfinți tămăduitori sărbătoriți in luna august

*Sursă: „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine…”. Opere complete. Sfantul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul, Editura Doxologia, Iași, 2010.

Foto credit: Basilica.ro / Sorin Ionițe (Mănăstirea „Sfantul Sava” din Pustiul Hozevei)

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 80

Id: 81589

Data: Aug 5, 2024

Imagine: