Cu studii la München, Paris, Berlin si Constantinopol, parintele Staniloae a marcat prin lucrarile sale drumul cercetarii teologice ortodoxe în secolul al XX-lea, prin renuntarea la stilul scolastic, acordând mare atentie temeiurilor dogmatice pe care le punea la îndemâna patristica. Traducerea Filocaliei, lucrarea cea mai importanta a parintelui, ne-a prilejuit întâlnirea cu viata si cuvintele nevoitorilor crestini traitori mai ales în primul mileniu. Dar parintele Staniloae a fost si un îndrumator duhovnicesc pentru multi care cautau calea Adevarului. O marturiseste pictorul Horea Pastina, unul dintre ucenicii lui, lector la Universitatea nationala de Arta, care are pâna acum 22 de expozitii personale.Când l-ati întâlnit prima oara pe parintele Staniloae?La parintele am ajuns prin Costion Nicolescu. Despre dânsul aflasem ceva mai înainte prin volumele din Filocalie pe care sotia mea, Emilia, le cumparase. Ea era restaurator de icoane la Muzeul de Arta si, având drumuri pe la manastiri, a dat de aceste carti. La cursurile poetului Ioan Alexandru l-am cunoscut pe Costion Nicolescu, care m-a dus acasa la parintele Staniloae. Era prin anii 1979-1980. Eu cautam ceva…Mergeati la biserica în perioada aceea?Nu. Frecventam doar sporadic biserica.„Nu am mers în casa parintelui Staniloae prea constient de ce voi gasi acolo“Totusi, ce v-a atras la parintele? În vremea aceea nu prea erau „la moda“ preotii.Nevoia de hrana si de îmbracaminte sufleteasca. Ma simteam oarecum incomod în lumea în care traiam. Nu as putea spu-ne ca am mers în casa parintelui Staniloae prea constient de ce voi gasi acolo. Simteam nevoia de ceva si mergând la parintele am dat de acel lucru. Casa preotului Staniloae era locul unde puteam discuta lucrurile care ma framântau si la care doream sa aflu raspuns. În acea perioada vedeam lucrurile altfel decât erau acestea prezentate si aveam nevoie de cineva de la care sa primesc o confirmare la ce faceam în mestesugul meu. Ceea ce vorbeam cu parintele nu erau probleme legate strict de tehnica picturii, ci de calea pe care trebuie sa mergi, la ce vrea sa slujeasca mestesugul, dupa ce l-ai dobândit. Confirmarea din partea parintelui era binecuvântarea. Doream binecuvântarea parintelui.„Parerea lui era întotdeauna întemeiata, bine cântarita“În lumea noastra, a acestei meserii, exista multe voci, lucrurile sunt împartite, încât de multe ori e greu sa te întelegi om cu om. Parintele nu era un om subiectiv. Sfatul lui era întotdeauna întemeiat, bine cântarit. De aceea apreciam mult cuvântul lui. Lânga parintele mi-am gasit locul unde puteam sa comunic. Simteam ca pot sa comunic.Pentru ca la început locuiam pe soseaua Iancului, într-un apartament mic, am vrut sa-mi schimb locuinta cu ceva mai spatios, unde sa pot avea si atelierul. Am gasit o casa veche pe strada Paleologu, aproape de cea a parintelui de pe strada Cernica - acum strada Parintele Dumitru Staniloae. De când ne-am mutat acolo, aproape zi de zi mergeam la parintele.„Decât sa stai degeaba, mai bine sa lucrezi degeaba“ Parintele era un om harnic. El se scula zilnic foarte devreme, în jur de ora 5 si începea lucrul. Eu mergeam când socoteam ca parintele se oprea din lucru, ora 6-7 seara. Avea o vorba care mi-a ramas: „Decât sa stai degeaba, mai bine sa lucrezi degeaba“. A fi lucrator era unul dintre sfaturile lui.L-ati surprins vreodata trist, nemultumit, abatut?Parintele avea o natura pozitiva. Era cald, apropiat, atent, delicat, bun. Şi pentru toate acestea parintele nu facea nici un efort. Vorbea pe întelesul tuturor. Cuvântul lui era ca al unui om de la tara. De aceea ma si simteam bine în preajma lui. Aveai loc sa stai lânga el. Fata de cineva mult cultivat, care impune si poate strivi prin aceasta, parintele era opusul. Ne vorbea despre ceea ce lucra. Era bucuros de asta si dorea sa ne împartaseasca aceasta bucurie.Cum va întâmpina când îl vizitati acasa?Întotdeauna era îmbracat în reverenda. Considera ca asa este normal, ca preotul sa poarta haina lui, sa aiba barba pentru a putea fi recunoscut. Hristos era modelul. Şi pe strada tot numai în haina preoteasca iesea. Eram bucuros ca ma aflam lânga parintele. Îmi facusem si eu un program asemenea lui. Stateam si lucram, iar spre seara mergeam la dânsii.A fost si duhovnicul dumneavoastra?Da. Parintele Dumitru mi-a fost duhovnic, parinte si prieten la un loc. Îi povesteam lucrurile de care eram framântat. Aveam nevoie de o întarire, de o confirmare a ceea ce faceam. Cred ca avem nevoie de confirmare. Cuvântul parintelui îmi era folositor. Îmi dadea încredere si putere.Totul decurgea din felul lui de a fiCa duhovnic, pe ce anume punea accent?Trairea în cuvânt. Mersul la biserica, la slujbe. Ma sfatuia sa citesc din Pateric. Sfintii Parinti. Psaltirea, Biblia. Ceaslovul…Parintele nu era un om care sa-ti spuna: „Uite, asa trebuie sa te comporti în cutare caz, altfel în cutare…Totul decurgea din felul lui de a fi. De aici învatai, din prezenta lui. Facând o comparatie cu mestesugul picturii, atunci când te apuci sa pictezi, la început îti stabilesti o paleta cu anumite culori. Dupa ce ai facut aceasta, trebuie sa te rezumi la paleta pe care ai asezat-o si cu ea lucrezi. Parintele avea în sine si bunatate, si smerenie…Cum v-a influentat parintele?E vorba de acel fel de educatie care vine prin imitatie. Copilul învata de la parintele sau nu doar prin cele care îi sunt spuse, ci si prin cele vazute la tatal sau. Din cele vazute la parintele, decurgea si învatatura. Pe parintele putini îl aveau duhovnic. Pentru noi a fost o binecuvântare. Îl însoteam la biserica: la Sfânta Ecaterina, la Sfântul Nicolae-Negustori, la Popa Rusu… Când era mai în putere, slujea si predica. Era patruns de ceea ce se petrecea în timpul slujbei. Concentrat în cuvântul sau, vorbea simplu, pe înteles. Credinciosii stiau pe cine au în fata. Dupa slujba îl asteptau sa primeasca binecuvântarea, sa-i sarute mâna. Uneori, dupa slujba, lua masa la noi. Chemam si prieteni, ca sa se bucuram împreuna de prezenta lui si a maicutei. Întotdeauna erau împreuna.Mereu atent fata de oameniCum se raporta parintele Staniloae la arta dumneavoastra?Parintele Staniloae era un om atent. Atent la cei din jurul lui. A fost de mai multe ori în atelierul meu. De când l-am cunoscut a venit la toate expozitiile mele. Îmi aduc aminte de expozitia din 1981. Era la sala Orizont. Plecasem de la expozitie. Ma aflam la semafor. Asteptam sa se faca verde. Pe partea cealalta a bulevardului l-am zarit pe parintele. Venea la sala. Am fost bucuros. M-am întors împreuna cu el. A vazut expozitia. I-a placut. În 1992, când am avut ultima expozitie pe care a vizitat-o parintele, chiar în acea zi, s-a facut o masa rotunda cu public, studenti, colegi… Pentru ca l-am vazut obosit, nu i-am mai vorbit parintelui de aceasta. A aflat apoi de aceasta întâlnire si m-a întrebat de ce nu i-am spus. Ar fi vrut sa ramâna, sa fie acolo si sa participe la discutii. Era atent. Daca stia ca cineva are probleme, se interesa, dadea telefon, trimitea ajutor.Cu ce v-a îmbogatit sederea în preajma parintelui Staniloae?Lânga parintele mi-am câstigat timpul, mi-am câstigat viata. Şederea mea lânga parintele Dumitru Staniloae a însemnat un moment important. Esential pentru mine. Chiar si în ziua de astazi ma simt însotit de prezenta lui.„În putin loc, câta largime dintr-odata“Încerc sa desenez, prin câteva cuvinte strânse, frânturi ca niste cioburi, ceva ce nu pot sa cuprind, nici epuiza: un model.Teolog, preot, profesor, duhovnic, prieten apropiat, om simplu, iubitor si primitor. În strâmta locuinta cât o chilie a parintelui, veneau persoane apropiate sau straini atât de diferiti unul de celalalt, oameni în vârsta si tineri, femei si copii, saraci sau bogati, mireni sau preoti, calugari si ierarhi, bolnavi… În putin loc, câta largime dintr-odata! Totdeauna împreuna cu „maicuta“, cum i se spunea sotiei parintelui, era cu fiecare în parte atent si comunicativ, rabdator si mângâietor. Bucuria care-i lumina mereu privirea îti mergea la suflet. Lucra zilnic si vorbea despre ce lucra. Vorbea despre Iisus Hristos Cel întrupat si jertfit, viu si înviat pentru noi, biruitor al mortii, Hristos al bucuriei si al elanului vietii, tinta tuturor persoanelor umane, singura noastra salvare - erau cuvintele si nesfârsita preocupare a vietii parintelui. Pilda de delicatete si bunatate. Sensibil. Blând. Te simteai bine lânga parintele, în largul tau, în siguranta, linistit si destins, ocrotit si aparat. Te simteai întarit. Nu îti venea sa mai pleci. Doreai sa fii asemeni parintelui, sa-i fii asemanator.Om si dar al lui Dumnezeu, iubitor de frumos, parintele Dumitru Staniloae.Cât de bine era împreuna...Cât de dor îmi este…(Interviu publicat în Ziarul Lumina din 26 octombrie 2008)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 883

Id: 35599

Data: Nov 16, 2013

Imagine: